DECIZIA Nr. 165 din 24 noiembrie 1998
privind exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 si a art. 300
alin. 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 502 din 28 decembrie 1998
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 149 alin. 3 si ale art. 300 alin. 3 din Codul de procedura penala,
ridicata de Li Zong Chang in Dosarul nr. 989/1997 al Tribunalului Bucuresti -
Sectia a II-a penala privind pe Wang Ailang, Zhang Jiaqi si Cristea Liliana.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 17 noiembrie 1998,
in prezenta autorului exceptiei Li Zong Chang (asistat de avocat si insotit de
interpret) si in lipsa celorlalte parti legal citate, fiind consemnate in
incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera,
a amanat pronuntarea pentru data de 24 noiembrie 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 13 august 1998, pronuntata in Dosarul nr. 989/1997,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 si a art. 300 alin. 3 din
Codul de procedura penala, ridicata de Li Zong Chang. In motivarea exceptiei se
arata ca in speta masura arestarii preventive a fost luata in faza de urmarire
penala si a fost prelungita succesiv in perioada 17 iulie 1995 - 8 martie 1997.
De la data de 24 februarie 1997, cand a fost sesizat Tribunalul Bucuresti prin
rechizitoriu, instanta nu a mai dispus nici o masura cu privire la prelungirea
mandatului de arestare. Se sustine ca aceasta mentinere a arestarii
inculpatului sine die a fost posibila datorita dispozitiilor art. 149 alin. 3
din Codul de procedura penala, care, in contradictie cu art. 23 alin. (4) din
Constitutie, prevad ca arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana
la solutionarea definitiva a cauzei, in afara de cazul in care instanta dispune
revocarea ei. Referitor la neconstitutionalitatea art. 300 alin. 3 din Codul de
procedura penala, se arata ca in prezent legea nu prevede procedura prelungirii
duratei arestarii preventive in faza de judecata, astfel incat se impune
aplicarea prin analogie a procedurii prelungirii arestarii preventive din faza
de urmarire penala.
Instanta de judecata nu si-a exprimat opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, ceea ce a determinat Curtea sa solicite Tribunalului
Bucuresti - Sectia a II-a penala sa completeze in acest sens Incheierea de
sesizare din 13 august 1998. Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala nu a
dat insa curs solicitarii Curtii Constitutionale.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au
solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca, in legatura cu
constitutionalitatea prevederilor legale atacate, Curtea Constitutionala s-a
mai pronuntat prin decizii definitive care isi mentin valabilitatea si in cazul
de fata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii, concluziile procurorului,
dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Critica de neconstitutionalitate priveste art. 149 alin. 3 din Codul de
procedura penala, potrivit caruia "Arestarea inculpatului in cursul
judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, in afara de cazul
in care instanta dispune revocarea ei", precum si art. 300 alin. 3 din
acelasi cod, care dispune ca "In cauzele in care inculpatul este arestat,
instanta legal sesizata este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la
prima infatisare, regularitatea luarii si mentinerii acestei masuri".
Cu privire la neconstitutionalitatea art. 149 alin. 3 din Codul de
procedura penala, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin decizii
definitive si obligatorii, dintre care Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998.
Prin aceasta decizie, admitandu-se exceptia, s-a constatat ca prevederea
potrivit careia "Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana
la solutionarea definitiva a cauzei" este neconstitutionala, urmand ca, in
legatura cu durata arestarii, sa se faca aplicarea directa a art. 23 alin. (4)
din Constitutie. Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea, avand in vedere, si
alte decizii anterioare prin care a mai efectuat controlul de
constitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura
penala, a retinut ca arestarea preventiva fara distinctie, dupa cum s-a facut
in cursul urmaririi penale sau al judecatii, este conforma cu prevederile art.
23 alin. (4) din Constitutie, daca nu depaseste 30 de zile, si ca orice
prelungire a arestarii nu se poate face decat, cum prevede aceeasi dispozitie
constitutionala, pentru o durata ce nu poate depasi, de asemenea, 30 de zile.
Fata de aceasta decizie a Curtii Constitutionale si in temeiul dispozitiilor
art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicata, potrivit
carora nu pot face obiectul exceptiei prevederile constatate ca fiind
neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale,
exceptia ridicata in cauza de fata referitoare la art. 149 alin. 3 din Codul de
procedura penala este inadmisibila, conform alin. (6) al art. 23 din aceeasi
lege.
Si in legatura cu constitutionalitatea prevederilor art. 300 alin. 3 din
Codul de procedura penala, Curtea s-a pronuntat tot prin Decizia nr. 546/1997,
in sensul ca textul nu contravine prevederilor art. 23 alin. (4) din
Constitutie si, in consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a fost
respinsa. Prin aceasta decizie s-a retinut ca obligatia instantei de a verifica
din oficiu, la prima infatisare, regularitatea luarii si mentinerii starii de
arest a inculpatului este in concordanta cu art. 23 alin. (4) din Constitutie,
regularitatea masurii verificandu-se tocmai in raport cu prevederile
constitutionale si cu dispozitiile din Codul de procedura penala in materie.
Aceasta obligatie a instantei este o garantie a respectarii principiului
libertatii individuale stabilit la art. 23 din Constitutie, indeosebi a
prevederilor alin. (6) din acest articol, potrivit carora eliberarea celui
arestat este obligatorie, daca motivele arestarii au disparut. Deoarece nu au
intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii,
cele statuate prin decizia mentionata isi mentin valabilitatea si in cauza de
fata, urmand ca, referitor la dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de
procedura penala, exceptia sa fie respinsa ca nefondata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Li
Zong Chang in Dosarul nr. 989/1997 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a
penala.
2. Respinge ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 300 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de acelasi autor in
dosarul mentionat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 noiembrie 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu