DECIZIE Nr.
1644 din 10 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 90 din 10 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea
Codului de procedură civilă, excepţie ridicată direct de
Avocatul Poporului.
La apelul nominal răspunde, pentru Avocatul
Poporului, doamna Bianca Drăghici, expert pentru probleme juridice, cu
delegaţie depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Avocatului Poporului solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile criticate
contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi celor ale art. 10 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie un
termen pentru soluţionarea cererii privind încuviinţarea
executării silite. In acest sens, arată că executarea
silită este parte a procesului civil şi prin urmare trebuie să
se supună cerinţei soluţionării într-un termen rezonabil, însă
dispoziţiile de lege criticate nu acordă o protecţie jurisdicţională
efectivă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens,
arată că, deşi dispoziţiile criticate nu instituie un
termen pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării
silite, acestea se completează cu dispoziţiile Codului de
procedură civilă, referitoare la procedura necontencioasă.
Astfel, potrivit art. 339 din Codul de procedură civilă, procedura
necontencioasă se aplică şi în cazurile în care legea dă în
căderea preşedintelui instanţei luarea unor măsuri cu
caracter necontencios, iar în aceste cazuri preşedintele este ţinut
să pronunţe încheierea în termen de cel mult 3 zile de la primirea
cererii. Faptul că, în practică, instanţele de judecată
soluţionează astfel de cereri în 3-5 luni, astfel cum susţine
Avocatul Poporului, nu este o problemă de constituţionalitate a
dispoziţiilor de lege criticate, ci de nerespectare a normelor juridice,
cu eventuale consecinţe în planul răspunderii disciplinare a
magistraţilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Adresa nr. 9.790 din 12 octombrie 2009, Curtea
Constituţională a fost sesizată direct de către Avocatul
Poporului, în temeiul art. 146 lit. d) teza finală din Constituţie,
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct.
1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2009 pentru
modificarea Codului de procedură civilă.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate, autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece nu instituie un termen pentru
soluţionarea cererii privind încuviinţarea executării silite,
fiind astfel încălcat dreptul părţilor la un proces echitabil
şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Aprecierea
caracterului rezonabil al termenului se face în funcţie de
circumstanţele concrete ale cauzei, care pot fi: complexitatea cauzei,
comportamentul părţilor, comportamentul autorităţilor
publice, dificultatea probelor, claritatea regulii de drept aplicabile.
Aşa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, termenul
rezonabil exprimă realitatea că justiţia nu trebuie
realizată cu întârzieri care să compromită eficienţa
şi credibilitatea sa (cauzele Moreira de Azevedo contra Portugaliei, 1990,
şi H. Contra Franţei, 1989). Această idee este „de mult
exprimată în două adagii, frecvent utilizate, «justice delayed,
justice denied» şi «justice retive, justice fautive». De aceea, în
jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului se
subliniază că revine statelor părţi la Convenţie
obligaţia să-şi organizeze sistemul juridic de o aşa
manieră, încât instanţele să poată garanta dreptul
oricărei persoane de a obţine o hotărâre
judecătorească în materie civilă, într-un termen rezonabil"
(Constituţia României - comentariu pe articole, coordonatori I.
Muraru, E. S. Tănăsescu, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008,
pag. 182).
Totodată, Avocatul Poporului apreciază
că, în absenţa unui termen în care instanţa de judecată
trebuie să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a
executării silite, normele de lege criticate generează întârzieri
nejustificate ale procesului civil, or, executarea unei hotărâri
judecătoreşti trebuie considerată ca făcând parte
integrantă din „proces" în sensul art. 6 din Convenţie (a se
vedea cauzele Societatea Comercială Ruxandra Trading împotriva
României, 2007, şi Hornsby contra Greciei, 1997).
Dispoziţiile de lege criticate au consecinţe negative asupra
valorificării intereselor părţilor procesului civil, spre
exemplu termene îndelungate de soluţionare a cererilor de
încuviinţare silită (3-5 luni), amânarea recuperării
creanţei creditorului, prejudicierea creditorilor, iar, în asemenea
condiţii, dreptul creditorilor devine unul teoretic şi iluzoriu, deoarece
nu beneficiază de o protecţie jurisdicţională concretă
şi efectivă. Potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr.
631/2007, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului, „dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică
internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară
definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă,
în detrimentul unei părţi". (Cauza Hornsby contra Greciei, 1997).
Mai mult, instituirea termenelor procesuale
serveşte unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi
necesităţii aplicării şi respectării drepturilor
şi garanţiilor procesuale ale părţilor, în timp ce lipsa
acestor termene creează o stare de insecuritate a circuitului civil,
contrară dreptului la un proces echitabil, judecat într-un termen
rezonabil. Legiuitorul a instituit termene scurte în anumite materii [a se
vedea, cu titlu de exemplu, dispoziţiile art. 91 alin. (6) din Legea nr.
35/2008 şi art. 39 din Legea nr. 67/2004], iar prin reglementarea unor
termene scurte şi în materia încuviinţării executării
silite s-ar evita prejudicierea unor interese de ordin public sau privat.
Această soluţie se regăseşte în propunerile Comisiei de
redactare a proiectului noului Cod de procedură civilă, la art. 6441
alin. (2), potrivit căruia „Cererea de încuviinţare a executării
silite se soluţionează de instanţă, în termen de maximum 3
zile de la înregistrarea acestuia la judecătorie, prin încheiere dată
în camera de consiliu, fără citarea părţilor".
Totodată, Avocatul Poporului arată că
dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 135
alin. (2) lit. a) din Constituţie.
In final, autorul excepţiei arată că
plasarea executării silite sub controlul instanţei de judecată
încă de la începutul procedurii de executare reprezintă de fapt o
revenire la prevederile Codului de procedură civilă, în forma
anterioară modificării prin Legea nr. 459/2006, formă
legislativă apreciată în doctrină (Viorel Mihai Ciobanu, în
articolul „Curtea Constituţională - garant al
supremaţiei Constituţiei, putere legiuitoare sau expert
parlamentar?", publicat în Revista de Drept Privat nr. 3/2009) ca
fiind conformă exigenţelor dreptului la un proces echitabil.
Totodată, arată că, prin Decizia nr. 458/2009, Curtea
Constituţională se depărtează de jurisprudenţa sa
anterioară (deciziile nr. 631/2007 şi nr. 1.339/2008) şi că
nicio hotărâre a Curţii Europene a Drepturilor Omului nu pretinde ca
executarea silită să se facă cu încuviinţarea
instanţei de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 33 din Legea nr.
47/1992, sesizarea a fost transmisă preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată de Avocatul Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea Codului de procedură
civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324
din 15 mai 2009, având următorul cuprins:
„Art. I. - Codul de procedură civilă, republicat, cu
modificările şi completările ulterioare, se modifică
după cum urmează:
1. Articolul 3731 va avea
următorul cuprins:
«Art. 3731. -
Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu,
se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
Acesta, de îndată, va solicita instanţei de executare
încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de
executare şi titlul respectiv.
Asupra cererii de încuviinţare,
preşedintele instanţei de executare se pronunţă prin
încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea
părţilor. Incheierea de încuviinţare a cererii de executare
silită nu este supusă niciunei căi de atac. Incheierea prin care
se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi
atacată cu recurs numai de către creditor, în termen de 5 zile de la
comunicare.
După încuviinţarea cererii potrivit alin.
2, la instanţa de executare se va alcătui un dosar privind
executarea, la care executorul judecătoresc este obligat să
depună câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48
de ore de la efectuarea acestuia.
In tot cursul executării, executorul
judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin
toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu
celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu, cu
respectarea dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi
ale altor persoane interesate.
Dacă socoteşte că este în interesul
executării, executorul judecătoresc îl va putea invita pe debitor
pentru a-i cere, în scris, în condiţiile legii, lămuriri în legătură
cu veniturile şi bunurile sale asupra cărora se poate efectua
executarea, cu arătarea locului unde se află acestea, precum şi
pentru a-l determina să execute de bunăvoie obligaţia sa,
arătându-i consecinţele la care s-ar expune în cazul executării
silite.
Refuzul nejustificat al debitorului de a se prezenta
ori de a da lămuririle necesare, precum şi darea de informaţii
incomplete ori eronate atrag răspunderea acestuia pentru toate
prejudiciile cauzate, precum şi aplicarea sancţiunii prevăzute
de art. 1082 alin. 2, dacă fapta nu întruneşte elementele
constitutive ale unei fapte prevăzute de legea penală.
In situaţia prevăzută de art. 3717
alin. 1, executorul judecătoresc este dator să pună în vedere
părţii să îşi îndeplinească de îndată
obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare.»"
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Codul de
procedură civilă, introduse prin Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 42/2009, reglementează o procedură
necontencioasă de încuviinţare a executării silite,
încuviinţare asupra căreia preşedintele instanţei de
executare se pronunţă prin încheiere dată în camera de consiliu,
fără citarea părţilor.
Aceste dispoziţii au fost reintroduse în Codul de
procedură civilă, ca urmare a Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009. Prin această
decizie, Curtea Constituţională a constatat, pe de o parte,
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 3731 din Codul
de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct.
13 din Legea nr. 459/2006, iar pe de altă parte, a statuat că
reglementarea anterioară cuprinsă la art. 3731 din
acelaşi cod - care instituia controlul judecătoresc al începerii
executării silite - a constituit o garanţie adecvată şi
eficientă a dreptului la un proces echitabil al tuturor părţilor
implicate în procedura de executare silită.
In speţa de faţă, Curtea constată
că din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese
că autorul acesteia doreşte o completare a textului de lege criticat,
în sensul introducerii unui termen în care preşedintele instanţei de
executare să se pronunţe asupra cererii de încuviinţare a
executării silite.
Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
Curtea se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea
Codului de procedură civilă, astfel cum a fost formulată, urmează
a fi respinsă ca inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 42/2009 pentru modificarea
Codului de procedură civilă, excepţie ridicată direct de
Avocatul Poporului.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean