DECIZIE Nr.
1632 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
apartinut cultelor religioase din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 902 din 23 decembrie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au
aparţinut cultelor religioase din România, excepţie ridicată de Parohia
Reformată Zalău-Centru în Dosarul nr. 3.170/84/2008 al Curţii de Apel Cluj -
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de
19 noiembrie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind
consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a
delibera, Curtea a amânat pronunţarea la 26 noiembrie 2009 şi apoi la 3
decembrie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.170/84/2008, Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care
au aparţinut cultelor religioase din România. Excepţia a fost ridicată
într-o cauză de contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt
neconstituţionale, de vreme ce reglementează o discriminare nejustificată,
nelegală şi inechitabilă între proprietarii imobilelor preluate abuziv,
înstrăinate anterior anului 1989 şi proprietarii imobilelor preluate abuziv,
înstrăinate după data de 22 decembrie 1989. Arată că, deşi în ambele cazuri
imobilele au fost preluate abuziv, pentru imobilele înstrăinate anterior anului
1989 nu se acordă nici măcar despăgubiri. Totodată, susţine că se aduce
atingere şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, proprietatea privată
nefiind garantată şi ocrotită în mod egal de lege.
Curtea de Apel Cluj - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din
Constituţie, care garantează şi ocrotesc în mod egal proprietatea privată,
indiferent de titular.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Totodată, consideră că
autorul excepţiei critică, de fapt, o lacună de reglementare, aspect care
excedează controlului Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale, acestea aplicându-se tuturor
celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, arată că sunt în deplină
concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, apreciind că legiuitorul a emis actul normativ
criticat tocmai în aplicarea dispoziţiilor constituţionale invocate. De
asemenea, consideră că motivele de neconstituţionalitate privesc o omisiune
legislativă, aspect care excedează competenţei instanţei de contencios
constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului şi Guvernului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor
religioase din România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 797 din 1 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare,
având următorul cuprins: „In cazul în care imobilele ce fac obiectul prezentei
ordonanţe de urgenţă au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989,
titularii cererilor de retrocedare pot opta pentru acordarea măsurilor
reparatorii în echivalent potrivit art. 5 alin. (5)."
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art.
20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului
şi ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, invocă şi
încălcarea dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la respectarea bunurilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 837 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 21 iulie 2009, s-a reţinut
constituţionalitatea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000, în întregime, nefiind încălcate dispoziţiile art. 16 şi 44 din Constituţie.
In acest sens, Curtea a reţinut că, prin Decizia
Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, s-a statuat că „principiul
egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru
situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu
exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii
diferite".
Totodată, Curtea a constatat că nu poate fi reţinută
nici critica potrivit căreia actul normativ criticat contravine dispoziţiilor
art. 44 din Constituţie, de vreme ce scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 94/2000 a fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au
aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu
sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice
alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Prin
urmare, legiuitorul a emis Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 tocmai
în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la
garantarea dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale privind protecţia proprietăţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate
de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase
din România, excepţie ridicată de Parohia Reformată Zalău-Centru în Dosarul nr.
3.170/84/2008 al Curţii de Apel Cluj - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
OPINIE SEPARATĂ
Consider că excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000
privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase
din România este întemeiată şi trebuia admisă, pentru următoarele considerente:
Scopul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 a
fost acela de a retroceda foştilor proprietari imobilele ce au aparţinut
cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără
titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte
persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin urmare, legiuitorul a emis actul normativ criticat
în aplicarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie referitoare la garantarea
dreptului de proprietate privată şi ale art. 1 din primul Protocol adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
privind protecţia proprietăţii.
Insă, art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 94/2000 reglementează dreptul de acordare a măsurilor
reparatorii în echivalent potrivit legii speciale - respectiv Legea nr.
247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi
unele măsuri adiacente, titlul VII, Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor
aferente imobilelor preluate în mod abuziv - numai titularilor cererilor de
retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal după data
de 22 decembrie 1989.
Prin urmare, titularii cererilor de retrocedare având
ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei de
22 decembrie 1989 nu pot solicita măsuri reparatorii în echivalent, deşi
imobilele a căror retrocedare o solicită au fost preluate în mod abuziv, cu sau
fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte
persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Aşadar, legiuitorul a exclus de la măsurile reparatorii
în echivalent această categorie de persoane, cu toate că aceasta se află în
aceeaşi situaţie juridică cu cea care, potrivit textului criticat, beneficiază
de asemenea despăgubiri ca urmare a preluării abuzive, cu sau fără titlu, a
imobilelor ce fac obiectul cererilor de retrocedare.
In aceste condiţii, considerăm că art. 6 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 îi discriminează [art. 16 alin.
(1) din Constituţia României] pe titularii cererilor de retrocedare având ca
obiect imobile ce au fost înstrăinate legal ulterior datei de 22
decembrie 1989 în raport cu titularii cererilor de retrocedare având ca obiect
imobile ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989,
încălcând şi dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, conform
cărora „Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege,
indiferent de titular".
Totodată, având în vedere art. 20 alin. (1) din
Constituţie, dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (2) trebuie
interpretate şi aplicate în concordanţă cu prevederile art. 1 paragraful 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: „Orice persoană fizică sau
juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit
de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile
prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."
Principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a
proprietăţii private trebuie respectat în privinţa oricăror drepturi
patrimoniale, a oricăror „bunuri", astfel încât, considerăm că
acordarea măsurilor reparatorii în echivalent al titularilor cererilor de
retrocedare având ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior datei
de 22 decembrie 1989 trebuie reglementat în aceeaşi măsură cu dreptul la măsuri
reparatorii pentru titularii cererilor de retrocedare având ca obiect imobile
ce au fost înstrăinate legal după data de 22 decembrie 1989.
De altfel, cu privire la dreptul la despăgubiri, în
jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 70/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituţională
a statuat că un drept de creanţă se bucură de aceeaşi protecţie ca şi dreptul
de proprietate. In sprijinul acestei teze a fost invocată practica Curţii
Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul „Pressos Compania Naviera -
S.A. şi alţii împotriva Belgiei", 1995, a decis că „dreptul la
despăgubiri se naşte odată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanţă de
această natură constituie un «bun» şi deci reprezintă un «drept de proprietate»
în înţelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1
la Convenţia europeană".
Aşa fiind, socotim că numai prin acordarea dreptului la
măsuri reparatorii în echivalent şi titularilor cererilor de retrocedare având
ca obiect imobile ce au fost înstrăinate legal anterior dalei de 22
decembrie 1989 se respectă dreptul de proprietate al persoanei îndreptăţite,
drept garantat de art. 44 din Constituţie.
In aceste condiţii, apreciem că excepţia având ca
obiect prevederile art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
94/2000 trebuia admisă, prevederile de lege criticate fiind neconstituţionale
în măsura în care nu se respectă şi dreptul la măsuri reparatorii prin
echivalent al titularilor cererilor de retrocedare având ca obiect imobile ce
au fost înstrăinate legal anterior dalei de 22 decembrie 1989.
Judecător-raportor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru