DECIZIE Nr.
163 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 211 din 19 martie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia
Montană Gold Corporation" - S.A. în Dosarul nr. 3.779/117/2007 al
Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte
de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 7 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.779/117/2007, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Societatea Comercială „Roşia Montană Gold Corporation" - S.A. într-un
litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de
suspendare a executării unui certificat de urbanism emis de Consiliul Judeţean
Alba.
In motivarea excepţiei se susţine, în esenţă, că textul
de lege criticat încalcă exigenţele constituţionale privitoare la independenţa
justiţiei şi a magistraţilor, precum şi pe cele privind garantarea controlului
judecătoresc al actelor administrative. Aceasta, deoarece judecătorul poate
doar să constate suspendarea de drept a actului administrativ, fără a avea
posibilitatea de a analiza „dacă sunt îndeplinite sau nu condiţiile legale
pentru suspendarea executării actului administrativ, să analizeze aspectele de
fapt şi de drept, precum şi să administreze probele adecvate cauzei". De
asemenea, se arată că prevederile art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 aduc
atingere dreptului părţii la un proces echitabil, „suprimându-i, practic,
dreptul de a participa în mod activ la soluţionarea pricinii, precum şi de a-şi
expune punctul de vedere cu privire la orice incident, în scopul stabilirii
adevărului şi al pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice".
Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios
administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Precizează că textul de
lege criticat reprezintă o continuare a garanţiilor oferite de prevederile art.
14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, asupra constituţionalităţii cărora Curtea
Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 177/2006.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional. In acest sens, arată că
suspendarea executării actului administrativ are caracter provizoriu şi nu
influenţează soluţionarea fondului cauzei. In plus, precizează că suspendarea
de drept a actului administrativ se constată de instanţă în şedinţă publică, în
prezenţa părţilor, care pot fi asistate de avocat, respectându-se deci
principiul contradictorialităţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (5) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost
modificate prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul
cuprins:
- Art. 14 alin. (5): „(5) In
ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel
suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. In acest caz nu
este obligatorie plângerea prealabilă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la justiţie, art.
124 alin. (3) potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai
legii şi art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor
administrative ale autorităţilor publice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin Decizia nr. 177 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Curtea a constatat
că dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „instituie
posibilitatea părţii vătămate prin actul administrativ de a solicita instanţei
competente suspendarea executării actului până la pronunţarea instanţei de fond
cu privire la legalitatea şi temeinicia acestuia. Pentru a fi admisă, cererea
de suspendare trebuie să întrunească două condiţii cumulative: să fie formulată
în cazuri bine justificate şi, respectiv, suspendarea să prevină apariţia unei
pagube iminente. Aşa fiind, suspendarea unui act administrativ apare ca fiind o
măsură excepţională, ce se dispune atunci când există o îndoială cu privire la
legalitatea sau oportunitatea actului şi determină încetarea temporară a
producerii efectelor juridice ale acestuia.
Prin urmare, textul de lege criticat instituie o
garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte evitarea eventualelor
pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi
nelegal, iar pe de altă parte, prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate,
previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de
către persoanele vătămate".
Este evident că suspendarea de drept prevăzută de art.
14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este pe deplin justificată, de vreme ce
actul administrativ a cărui suspendare se va constata ca fiind intervenită de
drept are acelaşi conţinut ca şi cel a cărui executare a fost suspendată de
instanţă după ce l-a examinat şi a conchis că măsura suspendării este impusă de
îndeplinirea condiţiilor în care se poate dispune. O nouă analiză a actului
administrativ identic cu cel deja suspendat nu ar face decât să prelungească în
mod nejustificat soluţionarea acţiunii propriu-zise al cărei obiect îl
constituie cererea de anulare a actului administrativ, recunoaşterea dreptului
pretins sau a interesului legitim vătămat ori repararea pagubei cauzate prin
actul administrativ nelegal. De altfel, tocmai din acest motiv, legiuitorul a
precizat, în fraza a doua a art. 14 alin. (5), că, pentru ipoteza vizată de
textul de lege criticat, nu mai este obligatorie parcurgerea procedurii prealabile.
Aşadar, din această perspectivă, nu poate fi reţinută
critica formulată de autorul excepţiei, în sensul că prevederile art. 14 alin.
(5) ar contraveni principiului constituţional al independenţei justiţiei şi
dreptului la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (5) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Roşia
Montană Gold Corporation" - S.A. în Dosarul nr. 3.779/117/2007 al
Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu