DECIZIE Nr.
163 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei
electrice nr. 13/2007
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 208 din 28 martie 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor „art. 16 pct. 4 şi ale art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea
energiei electrice nr. 318/2003", excepţie ridicată de Aurica Roşea în
Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează
că autoarea excepţiei a transmis Curţii o notificare prin care precizează că nu
mai are înscrisuri sau susţineri care să completeze cele deja depuse la dosarul
cauzei şi solicită judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca devenită
inadmisibilă, întrucât Legea energiei electrice nr. 318/2003 a fost integral
abrogată prin dispoziţiile art. 90 alin. (2) din Legea energiei electrice nr.
13/2007, iar prevederile legale criticate nu au fost preluate în noua
reglementare în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 71 /C/2006, Judecătoria
Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor „art. 16 pct. 4 şi ale art. 37 alin. (1) pct. 4 din Legea
energiei electrice nr. 318/2003". Excepţia a
fost ridicată de Aurica Roşea într-o cauză având ca obiect „pretenţii".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 37 alin. (4) din Legea
nr. 318/2003 „prejudiciază grav dreptul de proprietate şi sunt în divergenţă
flagrantă cu garanţiile constituţionale privind proprietatea", consacrate
de „art. 41 şi art. 135 alin. (6) din Constituţie" [devenite art. 44 şi
art. 136 alin. (5) după republicare]. Precizează că legea criticată a fost
adoptată înainte de revizuirea Constituţiei, prin revizuire intervenindu-se în
sensul garantării proprietăţii. De asemenea, textul legal criticat contravine
şi dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi art. 17 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care consacră şi garantează
dreptul de proprietate. Astfel, apreciază că dispoziţiile criticate, potrivit
cărora terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie sunt şi
rămân proprietatea publică a statului, instituie o măsură abuzivă,
discriminatorie şi prin care se acordă statului o poziţie privilegiată faţă de
proprietatea privată a cetăţenilor, fără a se prevedea măsuri compensatorii,
reparatorii sau alternative, aşa cum în mod abuziv se proceda în fostul regim.
Deşi a dobândit terenul în mod legal şi se comportă ca un bun proprietar în
ceea ce priveşte plata impozitului aferent imobilului, titularul dreptului de
proprietate este privat în exercitarea dreptului de uz asupra terenului, teren
a cărui valoare de circulaţie a scăzut datorită sarcinilor „împovărătoare"
impuse prin lege. Totodată, dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr.
318/2003 vin în contradicţie şi cu prevederile art. 16 din aceeaşi lege, prin
care se instituie obligaţia despăgubirii celor prejudiciaţi, cu respectarea
principiului echităţii, a dreptului de proprietate şi a legislaţiei în vigoare.
Judecătoria Galaţi nu
îşi exprimă opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată,
contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea nr.
318/2003 sunt constituţionale. Chiar dacă, prin instituirea drepturilor de uz
şi servitute, titularul dreptului de proprietate suferă o îngrădire în
exercitarea atributelor dreptului său, această limitare este în acord cu
prevederile art. 44 din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele
dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Dreptul de proprietate nu
este un drept absolut, iar prin măsurile instituite de textele legale criticate
se asigură valorificarea fondului energetic, bun public de interes naţional,
astfel că nu contravin exigenţelor principiului garantării şi ocrotirii
proprietăţii private.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat în încheierea de sesizare, îl
constituie dispoziţiile „art. 16 alin. (4) şi ale art. 37 alin. (4) din Legea
energiei electrice nr. 318/2003", publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 511
din 16 iulie 2003. Din motivarea autorului excepţiei rezultă că, în realitate,
excepţia de neconstituţionalitate priveşte doar dispoziţiile art. 37 alin. (4)
din legea amintită. Totodată, Curtea constată că prin dispoziţiile art. 90
alin. (2) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 legea iniţial criticată a
fost integral abrogată, însă prevederile art. 37 alin. (4) din aceasta au fost
preluate în mod identic de dispoziţiile art. 41 alin. (4) din noua lege în
materie. Ca atare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
în prezent, dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr.
13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007 (în vigoare
din data de 22 februarie 2007), al căror conţinut este următorul: „(4)
Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la
intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a
statului".
In motivarea excepţiei, autorul acesteia invocă
dispoziţiile art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, art. 17 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi art. 1 din primul
Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, norme care consacră şi garantează dreptul de
proprietate privată.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 318/2003,
iniţial criticate şi preluate, ca urmare a abrogării acestei legi, de art. 41
alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, au mai constituit obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme
constituţionale şi internaţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o
motivare asemănătoare.
Astfel, prin deciziile nr.
72/2004 şi nr. 203/2005, Curtea Constituţională a reţinut că textul de lege
criticat, potrivit căruia „terenurile pe care se situează reţelele electrice
de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân
în proprietatea publică a statului", nu
contravine dreptului de proprietate. S-a reţinut cu
acele prilejuri că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale
art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele, precum şi
caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege.
Ca atare, „legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic
pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune
cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor
subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea
acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că,
prin reglementarea dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea
expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale
constituţionale". Curtea a mai arătat că „exercitarea drepturilor de uz şi
servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu
gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor
interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o
expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control
al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitor la protecţia proprietăţii private. Este ceea ce a statuat Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De
asemenea, în cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeaşi
Curte a arătat că, întrucât autorităţile nu au trecut la exproprierea
imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să-şi folosească bunurile, să le
vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le ipotecheze".
Curtea Constituţională constată că cele reţinute în
jurisprudenţa sa anterioară în materie îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Totodată, Curtea constată că dispoziţiile art. 41 alin.
(4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în
proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de
distribuţie, ci prevede că acestea sunt şi rămân proprietatea statului,
instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind,
reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicţie cu art. 44 din
Constituţie, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanţă cu art. 136 din Legea
fundamentală.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007,
excepţie ridicată de Aurica Roşea în Dosarul nr. 171/C/2006 al Judecătoriei
Galaţi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi