DECIZIE Nr.
1624 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 alin. (2) si art. 34 alin. (1) din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 11 februarie 2011
Augustin Zegrean
- preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trans Expres" - S.R.L. din
Botoşani în Dosarul nr. 933/245/2009 al Tribunalului laşi - Secţia comercială
şi contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10
februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 933/245/2009, Tribunalul laşi -
Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art.
34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Trans Expres" - S.R.L. din Botoşani cu ocazia soluţionării recursului
formulat într-o cauză având ca obiect acţiunea în anulare a unui proces-verbal
de constatare şi sancţionare a unei contravenţii. In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 3 alin. (2) şi art.
34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă dreptul la un proces
echitabil şi prezumţia de nevinovăţie, întrucât persoana juridică este
considerată „contravenient" încă din faza încheierii Procesului-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiei, stabilindu-i-se răspunderea înainte ca o instanţă
de judecată să statueze asupra vinovăţiei sale. Mai arată că dispoziţiile de
lege criticate nu prevăd obligaţia instanţei de judecată de a administra „din oficiu" probele necesare
verificării legalităţii şi temeiniciei Procesului-verbal.
Tribunalul Iaşi -
Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 sunt constituţionale, invocând în acest sens Decizia Curţii
Constituţionale nr. 552/2010.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, având următorul cuprins:
-Art. 3 alin. (2): „Persoana
juridică răspunde contravenţional în cazurile şi în condiţiile prevăzute de
actele normative prin care se stabilesc şi se sancţionează contravenţii.";
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa
competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în
termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe
celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice
alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi
temeiniciei Procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii
stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) teza întâi privind dreptul la un proces echitabil şi ale art.
23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la
aceleaşi dispoziţii din Constituţie, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de
critici similare. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 183 din 8
mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17
iunie 2003, Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, şi Decizia nr. 552 din 29 aprilie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 17
iunie 2010, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată. In considerentele
acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că utilizarea
de către legiuitor a noţiunii de „contravenient"
nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de
nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea,
Curtea a statuat că din procedura de soluţionare a plângerii împotriva Procesului-verbal
de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii
probei, ceea ce ar fi contrar intereselor contravenientului, ci, mai degrabă,
exercitarea dreptului la apărare.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi
în prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 alin. (2)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, faţă de care nu au fost formulate critici
distincte.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) şi art. 34 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trans Expres" - S.R.L. din
Botoşani în Dosarul nr. 933/245/2009 al Tribunalului laşi - Secţia comercială
şi contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică