DECIZIE Nr.
1620 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) si art. 94 alin. (1)
din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Valentina
Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94
alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie
ridicată de Ali Ali Salem alias Hmdom Salm în Dosarul nr. 5.143/4/2008 al
Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpretul autorizat
de limba arabă solicitat pentru a asigura traducerea pe parcursul
soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent învederează Curţii
că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis la dosar note
scrise prin care solicită respingerea excepţiei.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a
excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 5.143/4/2008, Judecătoria
Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 93 alin. (4)
şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ali Ali Salem alias Hmdom
Salm într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de
acesta împotriva unei hotărâri a Oficiului Român pentru Imigrări, în
vederea acordării accesului la o nouă procedură de azil şi
a permisiunii de a rămâne pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că termenul de 30 de zile în care instanţa trebuie
să soluţioneze plângerea împotriva hotărârii privind accesul la
o nouă procedură de azil este prea scurt, motiv pentru care nu se pot
parcurge toate etapele cercetării judecătoreşti, atât
instanţa, cât şi părţile fiind nevoite să accelereze
sau să renunţe la parcurgerea unor etape, ca de exemplu,
administrarea întregului probator. Arată că dreptul la un proces
echitabil impune posibilitatea efectivă şi reală de exercitare a
dreptului de acces ia justiţie şi de participare directă la
propriul proces, cu exercitarea drepturilor procesuale, inclusiv a dreptului la
apărare.
Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt in deplină
concordanţă cu prevederile constituţionale şi
convenţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului
Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul
conţinut:
- Art. 93 alin. (4): „(4) In cazul depunerii
plângerii, străinul poate cere să i se acorde permisiunea de a
rămâne pe teritoriul României. Cererea de acordare a permisiunii de a
rămâne pe teritoriul statului român se soluţionează în regim de
urgenţă de către instanţa de judecată competentă,
care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea
părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.";
- Art. 94 alin. (1): „(1) Instanţa
soluţionează plângerea, fără audierea străinului, în
termen de 30 de zile, şi pronunţă o hotărâre motivată,
prin care:
a) respinge plângerea; sau
b) admite plângerea, acordă accesul la o
nouă procedură de azil şi dispune ca structura competentă a
Oficiului Naţional pentru Refugiaţi care a emis hotărârea
să analizeze cererea în procedură ordinară."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin
dispoziţiilor art. 21 -„Accesul liber la justiţie" şi
ale art. 24 - „Dreptul la apărare" din Constituţie,
precum şi celor ale art. 6 - „Dreptul la un proces echitabil"şi
ale art. 13 - „Dreptul la un recurs efectiv" din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, raportate la art. 2 - „Dreptul la viaţă" şi
art. 3 - „Interzicerea torturii" din aceeaşi convenţie
şi la art. 1 -„Garanţii procedurale în cazul expulzărilor de
străini" din Protocolul nr. 7 la convenţia
menţionată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea observă că a mai exercitat controlul de
constituţionalitate a dispoziţiilor de lege ce formează obiectul
acesteia, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi
convenţionale. Prin Decizia nr. 1.069 din 20 noiembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 12
decembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate, pentru considerentele acolo reţinute. Intrucât
nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea acestei
jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată cu acel prilej, cât
şi raţiunile care au stat la baza acesteia îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 93 alin. (4) şi art. 94 alin. (1) din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Ali Ali Salem alias
Hmdom Salm în Dosarul nr. 5.143/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4
Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu