DECIZIE Nr.
162 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 8 si art. 9 din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 13 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8
şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cossa Nostra Company" - S.R.L. din laşi în Dosarul
nr. 3.811/245/2009 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 14 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.811/245/2009, Judecătoria
laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
alin. (1), art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Cossa Nostra Company" - S.R.L. din
laşi în cadrul soluţionării unei acţiuni având ca obiect
somaţia de plată.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece prin procedura pe care o instituie nu
lasă instanţei de judecată posibilitatea de a examina şi
alte împrejurări determinante în executarea de către debitor a
obligaţiei sale, iar pe de altă parte, nu condiţionează
admisibilitatea cererii de valoarea creanţei, făcând posibilă
executarea silită a unor creanţe având ca obiect sume de bani
importante.
Judecătoria Iaşi - Secţia civilă
şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei
excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 9 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare.
Dispoziţiile criticate au, în prezent,
următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura somaţiei de
plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul
realizării de bunăvoie sau prin executare silită a
creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori
în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi
obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice
alte prestaţii.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei
prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare,
în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de
către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în
primă instanţă.
(3) Abrogat.
(4) Dacă instanţa învestită admite
cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o
hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod
corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă
cererea în anulare este irevocabilă.";
- Art. 9: „(1) Ordonanţa de admitere în tot sau
în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă
cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.
(2) La cererea creditorului ordonanţa
prevăzută la alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva
căreia a fost introdusă cererea în anulare prevăzută la
art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă
irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi
învestită cu formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului
de procedură civilă. Astfel învestită, ordonanţa constituie
titlu executoriu, care se eliberează creditorului. Totodată titlul,
în copie, se comunică şi debitorului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor
constituţionale cuprinse în art. 24 privind dreptul la apărare
şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, atât în ansamblul ei,
cât şi prin examinarea separată a dispoziţiilor sale, prin
raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în
prezenta cauză.
De exemplu, prin Decizia nr. 522/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 605 din 13 iulie 2006, Curtea a
reţinut, în esenţă, că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
reglementează o procedură specială şi accelerată,
derogatorie de la normele procedurii civile, care urmăreşte recuperarea
într-un timp cât mai scurt a creanţelor certe, lichide şi exigibile,
ce reprezintă obligaţii contractuale de plată a unor sume de
bani. Acest caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor
de probă utilizabile la înscrisuri, în prima fază, completate
ulterior cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi,
limitarea fiind deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în
condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare. Celelalte
aspecte ale raporturilor juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate
conform reglementărilor din dreptul comun. Modul în care instanţele
judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune
reprezintă o problemă de aplicare, iar nu de constituţionalitate
a textului de lege. Impotriva hotărârii de respingere a cererii în anulare
debitorul poate declara recurs, care se judecă conform normelor dreptului
comun, iar împotriva titlului executoriu poate formula contestaţie la
executare, de asemenea, potrivit normelor Codului de procedură
civilă. Totodată, textele de lege criticate conţin norme de
procedură asupra cărora legiuitorul este suveran a legifera, evident
cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în
temeiul art. 126 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia
competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.
Cu privire la dispoziţiile art. 8 alin. (5) din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, Curtea s-a mai pronunţat prin
Decizia nr. 447/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea
textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul
domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii
diferite faţă de cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în
anulare este o cale de atac cu fizionomie juridică proprie, iar
hotărârea de respingere a acesteia este irevocabilă,
dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă
cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile
de atac se exercită în condiţiile legii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea
constată că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 24 din
Constituţie, iar, cu privire la cele ale art. 44, reţine că
acestea nu au relevanţă în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cossa Nostra
Company" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 3.811/245/2009 al
Judecătoriei laşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean