DECIZIE Nr.
1613 din 26 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 28 din 14 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Patronatul
Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România
(PS.I.PB.R.) şi de Societatea Comercială „Bere şi Malţ
Robema" - S.A. în Dosarul nr. 8.214/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Camera
Deputaţilor, consilier juridic Florentina Pop, cu împuternicire
depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente,
care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate,
deoarece dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 nu încalcă normele constituţionale ale art. 1 alin. (5)
şi ale art. 16 alin. (2) invocate. Mai mult, susţine că autorul
excepţiei nu expune o adevărată critică de
neconstituţionalitate, ci prezintă în realitate o problemă
legată de modalitatea de interpretare a actului normativ menţionat, aspect
ce atrage însă inadmisibilitatea excepţiei ridicate. Depune note
scrise.
Reprezentantul Ministerului Public susţine că
pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate este
dedusă din circumstanţele concrete ale cauzei supuse soluţionării
în faţa instanţei de judecată de drept comun. De asemenea,
criticile formulate de autorul excepţiei nu vizează încălcarea
Constituţiei, ci aplicarea Regulamentului Camerei Deputaţilor, ceea
ce justifică respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 29 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 8.214/2/2008, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Excepţia a fost ridicată de Patronatul
Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România (PS.I.PB.R.)
şi de Societatea Comercială „Bere şi Malţ Robema" -
S.A. într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea
unui act de gestionare a procedurii de legiferare al Camerei Deputaţilor.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
arată că dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, precizând că sunt supuse controlului
judecătoresc doar actele care emană de la autorităţi
publice ce aparţin puterii administrative, contravin normelor constituţionale
ale art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (2), deoarece sustrag controlului
instanţei de judecată actele autorităţilor publice ce nu
intră în sfera administraţiei publice. Astfel, o cerere privind
modalitatea de gestionare a procedurii de legiferare, prin care se invocă
prevederi ale Regulamentului Camerei Deputaţilor - obligatoriu, potrivit
art. 13 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al
senatorilor - ar fi respinsă de instanţă ca inadmisibilă,
în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, ceea ce ar echivala cu negarea
principiului supremaţiei Constituţiei şi al
obligativităţii legii. Autorii excepţiei precizează că
nu urmăresc influenţarea actului de legiferare, a votului final al parlamentarilor
pentru un anumit proiect de lege sau generarea unei imixtiuni a puterii
judecătoreşti în sfera puterii legiuitoare, ci doresc verificarea pe
cale judecătorească - singura posibilă, de altfel - a modului în
care autoritatea legiuitoare a gestionat procedura imperativă de
legiferare, cu consecinţa obligării acesteia de a respecta
prevederile legale în vigoare în această materie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază
că prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile art. 1 alin.
(5) şi ale art. 16 din Constituţie, însă motivele excepţiei
de neconstituţionalitate, invocate de autorii acesteia, urmează
să fie analizate în cadrul soluţionării cererii de fond.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt
constituţionale, iar motivele invocate de autorii excepţiei privesc
aspecte legate de modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7
decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 şi 2 din
Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Prevederile de lege criticate au
următoarea redactare: „Art- 1: Subiectele de sesizare a instanţei
(1) Orice persoană care se consideră
vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,
de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin
nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa
instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului,
recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea
pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât
şi public.
(2) Se poate adresa instanţei de contencios
administrativ şi persoana vătămată într-un drept al
său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter
individual, adresat altui subiect de drept.
(3) Avocatul Poporului, în urma controlului
realizat, potrivit legii sale organice, dacă apreciază că
ilegalitatea actului sau refuzul autorităţii administrative de
a-şi realiza atribuţiile legale nu poate fi înlăturat decât prin
justiţie, poate sesiza instanţa competentă de contencios
administrativ de la domiciliul petentului. Petiţionarul dobândeşte de
drept calitatea de reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
Dacă petiţionarul nu îşi însuşeşte acţiunea
formulată de Avocatul Poporului la primul termen de judecată,
instanţa de contencios administrativ anulează cererea.
(4) Ministerul Public, atunci când, în urma
exercitării atribuţiilor prevăzute de legea sa organică,
apreciază că încălcările drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor se
datorează existenţei unor acte administrative unilaterale individuale
ale autorităţilor publice emise cu exces de putere, cu acordul
prealabil al acestora, sesizează instanţa de contencios administrativ
de la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice
vătămate. Petiţionarul dobândeşte de drept calitatea de
reclamant, urmând a fi citat în această calitate.
(5) Când Ministerul Public apreciază că
prin emiterea unui act administrativ normativ se vatămă un interes
legitim public, sesizează instanţa de contencios administrativ
competentă de la sediul autorităţii publice emitente.
(6) Autoritatea publică emitentă a unui
act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei
anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat
întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. In cazul
admiterii acţiunii, instanţa se pronunţă, dacă a fost
sesizată prin cererea de chemare în judecată, şi asupra
validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ
nelegal, precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea.
Acţiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii
actului.
(7) Persoana vătămată în drepturile
sau în interesele sale legitime prin ordonanţe sau dispoziţii din
ordonanţe ale Guvernului neconstituţionale se poate adresa
instanţei de contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi.
(8) Prefectul, Agenţia Naţională a
Funcţionarilor Publici şi orice subiect de drept public pot introduce
acţiuni în contencios administrativ, în condiţiile prezentei legi
şi ale legilor speciale.
(9) La soluţionarea cererilor în contencios
administrativ, reprezentantul Ministerului Public poate participa, în orice fază
a procesului, ori de câte ori apreciază că este necesar pentru
apărarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate
invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit
cărora, „(5) In România, respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie"şi ale
art. 16 alin. (2) conform cărora „(2) Nimeni nu este mai presus de
lege".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că autorii acesteia
consideră dispoziţiile art. 1 din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004 ca fiind neconstituţionalitate, deoarece exclud de la
controlul judecătoresc actele administrative ale acelor
autorităţi publice care nu îndeplinesc funcţia administrativă
în stat.
Aceste critici nu pot fi primite, deoarece
dispoziţiile de lege criticate nu conţin in terminis o astfel
de ipoteză, potrivit căreia actele administrative ale altor
autorităţi publice decât cele administrative sunt excluse de la
controlul judecătoresc al instanţei de contencios administrativ.
Neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare
intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei
interpretări per a contrarie, operaţie care presupune a
atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut în mod expres. Critica
autorului excepţiei apare, aşadar, ca o deducţie rezultată
dintr-o variantă personală de interpretare a textului legal criticat,
raportat la circumstanţele concrete ale cauzei deduse
soluţionării în faţa instanţei de judecată competente.
Or, Curtea Constituţională nu are atribuţii în materia
interpretării legislaţiei aplicabile într-o speţă sau alta,
o excepţie de neconstituţionalitate întemeiată pe critici de
această natură urmând să fie respinsă ca inadmisibilă.
Mai mult, în cazul în care autorul excepţiei este nemulţumit de
soluţia instanţei de judecată în faţa căreia a invocat
prezenta excepţie, are posibilitatea atacării acesteia la o
instanţă de judecată superioară.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Patronatul
Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România
(PS.I.PB.R.) şi de Societatea Comercială „Bere şi Malţ
Robema" - S.A. în Dosarul nr. 8.214/2/2008 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi