DECIZIE   Nr. 161 din 26 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 263 din 3 aprilie 2008

Ioan Vida                              - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Patricia Marilena Ionea         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul „Tesad" din Societatea Comercială „Cablul Românesc" - SA., cu sediul în Ploieşti, în Dosarul nr. 5.134/105/2007 al Tribunalului Prahova.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei liderul sindical George-Marius Icătoiu. Lipseşte partea Societatea Comercială „Cablul Românesc" - Ş.A., faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.550D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 168/1999, excepţie ridicată de Sindicatul „Tesad" din Societatea Comercială „Cablul Românesc" - Ş.A., cu sediul în Ploieşti, în Dosarul nr. 4.607/105/2007 al Tribunalului Prahova.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepţiei liderul sindical George-Marius Icătoiu. Lipseşte partea Societatea Comercială „Cablul Românesc" - Ş.A., faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a Dosarelor nr. 1.330D/2007 şi nr. 1.550D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorul excepţiei este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr.1550D/2007 la Dosarul nr. 1.300D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Având cuvântul, reprezentantul Sindicatului „Tesad" solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 41 şi 43 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public, arătând că textul de lege criticat nu face altceva decât să stabilească condiţiile în care poate fi exercitat dreptul la grevă, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Incheierea din 22 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.134/105/2007, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Tesad" din cadrul Societăţii Comerciale „Cablul Românesc" - Ş.A. cu sediul în Ploieşti, cu prilejul soluţionării unui litigiu de muncă.

Prin Incheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.607/105/2007, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul „Tesad" din cadrul Societăţii Comerciale „Cablul Românesc" - Ş.A. cu sediul în Ploieşti, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.011 din 24 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.607/105/2007.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 41 din Legea nr. 168/1999 este neconstituţional, întrucât, prin aplicarea sa, nu mai poate fi negociat şi încheiat un contract colectiv de muncă la nivel de societate.

Tribunalul Prahova - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că dreptul la grevă nu este un drept absolut, iar exercitarea sa trebuie făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi cu bună-credinţă.

Curtea de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră, de asemenea, că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât exercitarea dreptului la grevă, ca drept fundamental al salariaţilor, trebuie realizată cu bună-credinţă.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. In acest sens, arată că dreptul la grevă nu este un drept absolut, ci trebuie exercitat potrivit condiţiilor stabilite de lege. De asemenea, consideră că cele invocate de autorul excepţiei privesc mai mult probleme ce ţin de aplicarea legii decât aspecte de neconstituţionalitate şi, în consecinţă, revine instanţei judecătoreşti competente să analizeze şi să constate dacă în speţă au fost îndeplinite sau nu toate condiţiile legale de declanşare şi de soluţionare a conflictului de interese având ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă.

Avocatul Poporului consideră că art. 41 din Legea nr. 168/1999 este constituţional. Astfel, arată că prevederile legale criticate privind îndeplinirea unor condiţii prealabile declarării grevei nu încalcă dreptul la muncă, deoarece greva se exercită tocmai pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. De asemenea, arată că dreptul la grevă nu este un drept absolut, iar condiţiile şi limitele exercitării acestuia, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate se stabilesc prin lege.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora „(1) Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de prezenta lege şi dacă momentul declanşării a fost adus la cunoştinţă conducerii unităţii de către organizatori cu 48 de ore înainte.

(2) Inainte de declanşarea grevei medierea şi arbitrajul conflictului de interese sunt obligatorii numai dacă părţile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape".

Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (2), (3), (4) şi (5) şi ale art. 43 alin. (1) din Constituţie, dispoziţii care reglementează munca şi protecţia socială a muncii, precum şi dreptul la grevă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 41 din Legea nr. 168/1999 reglementează unele dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a putea fi iniţiată greva, respectiv obligaţia ca în prealabil să fi fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului de interese prin procedurile prevăzute de lege, iar declanşarea grevei şi durata ei să fie aduse la cunoştinţa angajatorului cu cel puţin 48 de ore înainte. Alături de aceste condiţii, Legea nr. 168/1999 prevede şi alte cerinţe necesare pentru declararea grevei, precum faptul că greva trebuie să îndeplinească adeziunea numărului legal necesar de salariaţi sindicalişti sau de salariaţi şi cerinţa ca greva să fie declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social.

Curtea constată că prevederea unor condiţii pentru exercitarea dreptului la grevă nu poate fi privită ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale care consacră acest drept ori celor care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective. Astfel, art. 43 din Constituţie prevede că legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării dreptului la grevă. Prin urmare, acesta nu este un drept absolut, astfel că exercitarea sa poate fi supusă unor condiţii pe care legiuitorul le consideră necesare pentru a asigura deopotrivă valorificarea atât a drepturilor salariaţilor, cât şi a drepturilor angajatorului, ca părţi ale conflictului de muncă.

De altfel, nici în contextul reglementărilor internaţionale dreptul la grevă nu apare ca un drept absolut. Astfel, art.8 din Pactul internaţional referitor la drepturile economice, sociale şi culturale consacră dreptul la grevă, cu precizarea că acesta trebuie exercitat conform legilor din fiecare ţară.

In ceea ce priveşte aspectele particulare invocate de autorul excepţiei şi care, în opinia sa, determină caracterul neconstituţional al normei de lege aflate în discuţie, Curtea observă că acestea privesc probleme de aplicare a legii, respectiv modul în care părţile conflictului de muncă au înţeles să îşi exercite cu sau fără bună-credinţă drepturile. In acest sens, autorul excepţiei arată că „reprezentanţii societăţii nu au făcut nimic pentru rezolvarea conflictului [...] şi apelează mereu la instanţa de judecată pentru a le rezolva conflictele apărute în societate". Curtea reţine însă că aspectele ce ţin de aplicarea legii nu intră în competenţa sa, urmând ca acestea să fie soluţionate de instanţa de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Sindicatul „Tesad" din Societatea Comercială „Cablul Românesc" - Ş.A., cu sediul în Ploieşti, în Dosarul nr. 5.134/105/2007 al Tribunalului Prahova şi în Dosarul nr. 4.607/105/2007 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea