DECIZIE Nr.
161 din 27 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanta Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ale art. 10 lit. b) si
c),art. 11 alin. (1) lit. a)-b) si art. 11 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 213 din 29 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului
nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi
c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza
aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Rico Servicom" - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr.
7.583/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiată, făcand referire la jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 28 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.583/300/2006, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor
art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi
art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind
obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, excepţie ridicată
de Societatea Comercială „Rico Servicom" - S.R.L. din Bucureşti, într-o
cauză avand ca obiect
soluţionarea unei plangeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine următoarele:
- dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie,
întrucat legiuitorul avea obligaţia de a consacra sancţiunea prin lege, iar nu printr-o ordonanţă;
- dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin.
(1) lit. a), b) şi d) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 contravin prevederilor constituţionale ale art. 44 alin.
(8) şi (9), precum şi ale art. 136 alin. (6). In acest sens, apreciază că se
aduce o gravă atingere dreptului de proprietate, precum şi prezumţiei de dobandire licită a bunurilor, prin instituirea
unei prezumţii „absolute de ilegalitate" asupra provenienţei unor sume de
bani.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 410
din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, şi a celor ale art. 10 lit. b) şi c),
ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi ale art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005. Textele de lege criticate au următorul
conţinut:
-Art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Prin legi, ordonanţe sau
hotărari ale
Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de
activitate.";
- Art. 10 lit. b) şi
c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999: „Constituie
contravenţii următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate
infracţiuni:[...]
b) neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de
a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform
art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepţia prevăzută la
art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau
serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale,
precum şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacţiile
efectuate de la ultima închidere zilnică pană în momentul ştergerii memoriei operative;
c) emiterea bonului fiscal fără ca acesta să conţină
toate datele prevăzute la art. 4 alin. (1)",
- Art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999:
„(1) Amenzile pentru contravenţiile prevăzute la
art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia celor prevăzute la lit. d),
astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i),
j), I) şi m) se
sancţionează cu amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;[...]
(3) Sumele găsite la punctele de vanzare a bunurilor sau de prestare a
serviciilor aparţinand agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot
fi justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat
electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori
prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se
confiscă, făcandu-se
venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele încasate din livrarea
de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii agenţilor
economici, potrivit art. 14."
Autoarea excepţiei susţine, pe de o parte, că
dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 încalcă
prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie referitoare la impozite, taxe şi
alte contribuţii, iar, pe de altă parte, că prevederile art. 10 lit. b) şi c),
ale art. 11 alin. (1) lit. a)-b) şi ale art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale ale
art. 44 alin. (8) şi (9) privind dreptul de proprietate privată, precum şi
celor ale art. 136 alin. (6) referitoare la inviolabilitatea proprietăţii.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
I. Prevederile art. 2 alin. (1)
din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele privind
impozite, taxe şi alte contribuţii, invocate în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 228 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 524 din 21 iunie 2005, Curtea
Constituţională, respingand o
excepţie cu acelaşi obiect şi întemeiată tot pe invocarea pretinsei încălcări a
dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţie, a reţinut că, „deşi, potrivit
legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru săvarşirea contravenţiilor nu are aceeaşi
semnificaţie cu stabilirea impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale
bugetului de stat, în sensul textului constituţional al art. 139 alin. (1), cu
caracter obligatoriu şi prestabilit. In cazul amenzilor, baza legală a
prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsă în art.
8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002,
potrivit căreia «Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat»,
precum şi dispoziţiile din anexa nr. 1 la Legea bugetului de stat pe anul 2005
nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziţii
care prevăd, la «diverse venituri», cuantumul total estimat al veniturilor din
amenzi şi din alte sancţiuni aplicate, potrivit dispoziţiilor legale. Spre
deosebire de plata impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului
de stat, a cărei obligaţie constituţională a cetăţenilor este prevăzută de art.
56 din Constituţie, în sensul că aceştia contribuie prin impozite şi taxe la
finanţarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de
venituri prevăzute de art. 139 alin. (1) din Constituţie; ea nu este o sursă de
venit dacă legea este respectată, ceea ce reprezintă situaţia normală,
dezirabilă. Specificul derivă din caracterul de sancţiune al amenzii, de
consecinţă a încălcării unei norme legale prin săvarşirea unei contravenţii. Faptul generator al raportului juridic al
obligaţiei de plată a amenzii îl constituie comiterea contravenţiei".
Soluţia Curţii Constituţionale în cauza respectivă,
precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă, întrucat
nu se invocă elemente noi, de natură a schimba această jurisprudenţă.
II. In ceea ce priveşte critica
de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin.
(1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, se constată că acestea au mai fost supuse controlului Curţii
Constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 319 din 9 septembrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 701 din
7 octombrie 2003, şi Decizia nr. 299 din 8 iulie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003, Curtea Constituţională a statuat că
aceste texte de lege sunt constituţionale. Cu acele prilejuri, Curtea a
reţinut, în esenţă, că stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu
amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care dă expresie
preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie. De asemenea, Curtea a constatat că dispoziţiile legale
criticate reprezintă norme coercitive, instituind sancţiuni contravenţionale
pentru agenţii economici care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la justificarea
sumelor de bani găsite la punctele de vanzare aparţinand
agenţilor economici. Consecinţa încălcării acestor dispoziţii legale o
constituie confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate fi justificată.
Curtea a mai constatat că textele de lege criticate dau expresie prevederilor
constituţionale în virtutea cărora „Bunurile destinate, folosite sau
rezultate din infracţiuni sau contravenţii pot fi confiscate numai în
condiţiile legii", fiind deci în deplină concordanţă cu textele
constituţionale menţionate în susţinerea excepţiei.
Soluţia şi considerentele deciziilor sus-menţionate îşi
menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 10 lit. b) şi c), art. 11 alin.
(1) lit. a)-b) şi art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rico
Servicom" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.583/300/2006 al
Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu