DECIZIE Nr.
161 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002
privind vanzarea spatiilor comerciale proprietate privata a statului si a celor
de prestari de servicii, aflate in administrarea consiliilor judetene sau a
consiliilor locale,precum si a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 273 din 27 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru
- judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002
privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor
de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Di Apollo" - S.
R. L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1. 699/2005 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă avocatul autorului
excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, avocatul autorului excepţiei arată că, potrivit art. 31 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, la data intrării în vigoare a
acestei legi se abrogă orice alte dispoziţii contrare. Astfel, arată că legea
contenciosului administrativ a abrogat implicit dispoziţiile art. 8 alin. (3)
din Legea nr. 550/2002, impunându-se respingerea excepţiei de neconstituţionalitate
ca inadmisibilă. In continuare arată că, dacă instanţa de contencios
constituţional nu reţine soluţia inadmisibilităţii excepţiei de
neconstituţionalitate, solicită admiterea acesteia, deoarece textul de lege
criticat contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public arată că Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 este o lege cu caracter general, ce
trebuie să prevadă în mod expres abrogarea unei legi cu caracter special cum
este Legea nr. 550/2002, astfel că nu se pot reţine concluziile de respingere
ca inadmisibilă a excepţiei. In continuare arată că excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002
este neîntemeiată, deoarece accesul la justiţie nu presupune accesul la toate
căile de atac, şi, de asemenea, nu se încalcă nici prevederile art. 16 din
Legea fundamentală.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 1. 699/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr.
550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului
şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor
judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor
autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Di
Apollo" - S. R. L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului
împotriva unei sentinţe pronunţate de Tribunalul Bucureşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că
dispoziţiile de lege criticate vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin.
(1) din Constituţie, deoarece cei care contestă, la secţia de contencios
administrativ a tribunalului, raportul de evaluare şi stabilirea preţului de
vânzare a spaţiilor care fac obiectul Legii nr. 550/2002 nu au deschisă şi
calea recursului împotriva hotărârii pronunţate de această instanţă, spre
deosebire de alte persoane care, atunci când atacă un act administrativ
potrivit Legii nr. 554/2004, au deschisă împotriva hotărârii date de instanţă
în acest caz calea recursului. De asemenea, arată că dispoziţia de lege
criticată, ce consacră imposibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva
hotărârii judecătoreşti, încalcă dreptul justiţiabilului de a se adresa
justiţiei şi de a beneficia de un proces echitabil, în conformitate cu
dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie şi cu cele ale art.
6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. In continuare arată că se încalcă şi prevederile
art. 129 din Constituţie, deoarece nu se poate suprima printr-o dispoziţie
legală dreptul de a exercita o cale de atac împotriva unei hotărâri
judecătoreşti prin care a fost soluţionat fondul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece Constituţia şi
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu
impun un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor
de atac, accesul la justiţie neînsemnând accesul la toate căile de atac.
Dreptul la dublul grad de jurisdicţie este consacrat, potrivit Protocolului nr.
7 la Convenţie, numai în materie penală.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este
acela care stabileşte atât căile de atac, cât şi modalitatea folosirii
acestora, putând institui reglementări speciale care să atribuie caracter
definitiv unor hotărâri judecătoreşti ori să limiteze exercitarea căilor de
atac.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege
criticat nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a beneficia de
drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces
public, judecat de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită prin
lege, într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind
vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de
prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a
consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de
interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803
din 5 noiembrie 2002. Titlul legii a fost modificat prin Legea nr. 558/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1. 200 din 15 decembrie 2004.
Textul de lege criticat are
următorul conţinut: „Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot
fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea
raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se
face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului.
Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului
este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă. "
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 referitoare
la folosirea căilor de atac.
De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte susţinerile avocatului autorului
excepţiei, în sensul că dispoziţia de lege criticată a fost abrogată implicit
şi drept urmare excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, Curtea
constată că nu poate reţine această afirmaţie şi va trece la analiza pe fond a
excepţiei de neconstituţionalitate.
In continuare Curtea constată că prevederea criticată,
potrivit căreia hotărârile pronunţate de tribunal în această materie sunt
irevocabile, nu încalcă prevederile Constituţiei sau pe cele ale Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Constituţia
nu cuprinde prevederi care să stabilească căile de atac împotriva hotărârilor
judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condiţiile
legii". Prin Decizia nr. 288 din 3 iulie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003, Curtea a statuat că
accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale
prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a
procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor
ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a
legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite,
reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă
accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. In acest
sens este şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie
1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16
martie 1994.
In legătură cu invocarea încălcării art. 6 paragraful 1
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
se constată că acest text nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, această
garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din
Protocolul nr. 7 la Convenţie, în timp ce în celelalte domenii are
aplicabilitate textul art. 13 din Convenţie. Astfel, se constată că textul art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune
judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de
Convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în consecinţă, „nu impune
un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de
atac".
Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din
Constituţie, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţe sale constante,
tratamentul juridic egal constituie un drept al cetăţenilor numai în măsura în
care aceştia se găsesc în situaţii juridice identice, deosebirile sub acest
aspect impunând în mod necesar un regim juridic diferenţiat. Aşa fiind, în
măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi
în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea
spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de
servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor
locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Di Apollo" - S. R. L. din
Bucureşti în Dosarul nr. 1. 699/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu