DECIZIA   Nr. 161 din 10 noiembrie 1998

privind exceptia de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 3 din 11 ianuarie 1999

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala GOLDENVIOLET IMPEX - S.R.L. din Salonta in Dosarul nr. 3.681/1997 al Judecatoriei Oradea.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 27 octombrie 1998, in prezenta reprezentantului autorului exceptiei, a reprezentantului Ministerului Public si in lipsa Directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat Bihor, legal citata, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 10 noiembrie 1998.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 28 octombrie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.681/1997, Judecatoria Oradea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, ridicata de Societatea Comerciala GOLDENVIOLET IMPEX - S.R.L. din Salonta. In motivarea exceptiei se arata ca aceste dispozitii incalca normele prevazute la art. 1 si 3 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor. Potrivit art. 1 din Legea nr. 32/1968, contraventia este definita ca fapta ce prezinta un grad de pericol social mai mic decat infractiunea, de unde rezulta ca si amenda contraventionala nu poate depasi in nici un caz maximul general al amenzii penale, care, conform art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal, este de 50.000.000 lei. Art. 3 din aceeasi lege impune instituirea prin norma speciala a unui minim si a unui maxim ale amenzii contraventionale. Or, art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 infrange aceste dispozitii legale prin aceea ca prevede limite ale amenzii contraventionale cu mult mai mari decat limitele generale ale amenzii penale si calculul lor se face pe baza de cote procentuale progresive, ceea ce conduce la amenzi nelimitate. Se mai sustine ca dispozitiile legale criticate contravin si art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, care prevede ca infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica. In sprijinul acestui argument este invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a extins garantiile prevazute la art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului la toate categoriile de "pedeapsa", deci si la sanctiunile contraventionale, al caror regim trebuie asadar reglementat prin lege organica.
    Prin concluziile scrise, depuse la dosar in cadrul sedintei de dezbateri din data de 27 octombrie 1998, neconstitutionalitatea textului criticat este raportata si la prevederile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si b), ale art. 41, 135 si ale art. 49 alin. (2) din Constitutie, precum si la art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia europeana a drepturilor omului. Se sustine ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 limiteaza libertatea de contractare a agentilor economici, incalcand astfel dispozitiile constitutionale ale art. 134 alin. (1), care prevad ca economia Romaniei este o economie de piata, si ale art. 134 alin. (2) lit. a), potrivit carora statul trebuie sa asigure libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie. Obligatia de repatriere a valutei la un anumit termen, prevazuta de textul criticat, este o ingerinta a statului in ceea ce priveste libertatea comertului, care afecteaza si dreptul de proprietate garantat de art. 41 si 135 din Constitutie, precum si de art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia europeana a drepturilor omului. In acest sens, se arata ca nici art. 1 din Protocol si nici jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu admit adoptarea de masuri legislative in dispretul dreptului de proprietate. In sfarsit, se sustine ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 violeaza si principiul constitutional al proportionalitatii, prevazut la art. 49 alin. (2), prin aceea ca opereaza o restrangere a libertatii comertului, instituind sanctiuni exorbitante in reglementarea disciplinei financiare.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, instanta considera ca prevederile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 sunt constitutionale, intrucat art. 53 pct. 1 lit. c) din Codul penal se refera la amenda penala, pe cand art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se refera la amenda contraventionala, deci cele doua acte normative reglementeaza doua sanctiuni diferite cu regimuri juridice distincte.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si al Guvernului.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, se arata ca, in ceea ce priveste sustinerea ca textul criticat, modificand sistemul de amenzi din sume fixe in sume procentuale, ar infrange norma de principiu stabilita prin art. 3 din Legea nr. 32/1968, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia Plenului nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, in sensul ca nu exista interdictie constitutionala referitoare la libertatea de optiune a legiuitorului. Cu referire la sustinerea privind necesitatea stabilirii sanctiunilor contraventionale, in speta amenzi, prin lege organica, se arata ca jurisprudenta Curtii europene a drepturilor omului, invocata de autorul exceptiei, nu impune legiuitorului anumite obligatii in raport cu categoria legii prin care sunt reglementate contraventiile, ci cere acestuia sa respecte principiul legalitatii sanctionarii contraventiilor si sa asigure totalitatea garantiilor procesuale impuse de art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii, concluziile procurorului, dispozitiile legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Aceasta exceptie are ca obiect dispozitiile art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, care prevede:
    "In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei, eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale, reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
    In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50%".
    Exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
    1. Critica, potrivit careia dispozitiile textului atacat infrang prevederile de principiu ale art. 1 si 3 din Legea nr. 32/1968, care prevad deosebirea de gravitate dintre infractiuni si contraventii si obligativitatea stabilirii unor limite minime si maxime ale amenzilor contraventionale, nu poate fi retinuta. Prin Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 9 din 24 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, s-a statuat ca, in ceea ce priveste modificarea prin art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a sistemului de amenzi din sume fixe in sume procentuale, nu exista nici o interdictie constitutionala care sa limiteze libertatea de optiune a legiuitorului. Art. 3 din Legea nr. 32/1968, invocat in sustinerea neconstitutionalitatii, care prevede obligativitatea stabilirii unor limite minime si maxime ale amenzii, se refera exclusiv la contraventiile reglementate prin hotarari ale Guvernului sau prin acte normative ale autoritatilor publice locale. Contraventiile prevazute la art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu intra in aceste categorii, ci fac parte din sfera contraventiilor reglementate prin lege, ele avand deci un temei legal, diferit de cel al contraventiilor din prima categorie.
    2. In legatura cu incalcarea dispozitiilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, potrivit carora infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora se reglementeaza prin lege organica, trebuie aratat ca art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 stabileste, in cadrul masurilor de consolidare a regimului valutar si de intarire a disciplinei financiare, contraventii privind incalcarea obligatiei de repatriere a sumelor in valuta. Aceasta este o problema de ordin financiar din sfera regimului valutar, care nu intra in domeniul de reglementare al legii organice. Invocarea in sprijinul acestei sustineri a jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, bazata pe interpretarea art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, nu poate fi retinuta. Art. 6 din aceasta conventie prevede ca: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. 2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal stabilita. 3. Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa; b) sa dispuna de timpul si de inlesnirile necesare pregatirii apararii sale; c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer; d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii; e) sa fie asistat in mod gratuit de un interpret, daca nu intelege sau nu vorbeste limba folosita la audiere".
    Asa cum se arata si in punctul de vedere exprimat de Guvern, nici dispozitiile art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, nici jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului nu permit concluzia ca regimul juridic al sanctiunilor contraventionale se confunda in totalitate cu cel al sanctiunilor penale. Scopul interpretarii date dispozitiilor art. 6 din Conventia europeana a drepturilor omului, in sensul ca notiunea de "acuzatie in materie penala" include si domeniul contraventional, a fost acela de a asigura aceleasi garantii procesuale celor invinuiti de savarsirea unei contraventii ca si celor invinuiti de savarsirea unei infractiuni (cazul Lonnroth contra Suediei - 1982; cazul Ozturk contra Germaniei - 1984; cazul Lutz contra Germaniei - 1987).
    Asa fiind, rezulta ca aceasta jurisprudenta nu este de natura sa sprijine solicitarea autorului exceptiei.
    3. Referitor la incalcarea, prin textul atacat, a principiului libertatii contractuale, consacrat de art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din Constitutie, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 15 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 149 din 3 iunie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 24 septembrie 1997, si prin Decizia nr. 16 din 28 ianuarie 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 116 din 21 mai 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 28 octombrie 1997. Prin aceste decizii, respingandu-se ca nefondata exceptia de neconstitutionalitate, s-a retinut ca, in contextul interpretarii sistematice a prevederilor art. 134 din Constitutie, obligatia de repatriere a valutei nu este contrara economiei de piata si libertatii comertului, ci corespunde indatoririi statului de a asigura protejarea intereselor nationale in activitatea economica si financiara.
    4. In justificarea exceptiei ce face obiectul prezentei cauze, au fost invocate si prevederile art. 41 si 135 din Constitutie, precum si ale art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia europeana a drepturilor omului, sustinandu-se ca, prin sanctiunea instituita de art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, este afectat dreptul de proprietate.
    Curtea Constitutionala constata insa ca obligatia de repatriere a valutei nu este contrara prevederilor constitutionale mentionate, intrucat garantarea prin Constitutie a proprietatii nu justifica, intr-o interpretare sistematica a normelor acesteia, utilizarea bunurilor proprietate privata, indiferent de natura lor, cu incalcarea reglementarilor legale privind protectia unui interes national, astfel cum este cel al asigurarii disponibilitatilor valutare necesare achitarii obligatiilor externe de plata ale economiei. In acest sens, de altfel s-a statuat prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 64 din 14 aprilie 1998, definitiva, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998.
    Deciziile mentionate, prin care Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii.
    5. Sustinerea potrivit careia norma prevazuta la art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 violeaza principiul constitutional al proportionalitatii, enuntat de art. 49 alin. (2), prin aceea ca opereaza o restrangere a libertatii comertului, urmeaza, de asemenea, a fi respinsa.
    Potrivit art. 49 alin. (1) din Constitutie, "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav", iar alin. (2) al acestui articol stabileste principiul proportionalitatii, in virtutea caruia restrangerea unui drept sau a unei libertati "trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o".
    Este insa de observat ca principiul proportionalitatii nu este aplicabil in cauza, intrucat dispozitiile art. 49, fiind cuprinse in titlul I cap. II din Constitutie, referitor la drepturile si libertatile fundamentale, ele privesc prin continutul lor domeniul acestor drepturi si libertati, pe cand art. 134, care la alin. (2) lit. a) stabileste obligatia statului de a asigura libertatea comertului, se regaseste in titlul IV - Economia si finantele.
    6. In sfarsit, nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia prin textul de lege atacat se instituie o raspundere obiectiva. Intr-adevar, in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acesteia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995, ridicata de Societatea Comerciala GOLDENVIOLET IMPEX - S.R.L. din Salonta in Dosarul nr. 3.681/1997 al Judecatoriei Oradea.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 noiembrie 1998.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                      LUCIAN MIHAI

                             Magistrat asistent,
                             Gabriela Dragomirescu