Decizia Nr.1603 din 15.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nicolae Avrămescu în Dosarul nr. 28.718/212/2010 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul acesteia solicită modificarea şi completarea legii, fiind nemulţumit de faptul că textul de lege criticat nu prevede obligativitatea prelungirii dreptului de circulaţie până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 28.718/212/2010, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nicolae Avrămescu într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece organul de urmărire penală şi instanţa de judecată dispun asupra unui drept fundamental al persoanei bănuite de săvârşirea unei infracţiuni, având în vedere un element esenţial în stabilirea vinovăţiei penale, numai pe baza unei simple aprecieri subiective şi cu mult înaintea stabilirii, pe bază de probe, dacă persoana în cauză a încălcat sau nu o regulă de circulaţie, ceea ce în final va atrage sau nu răspunderea penală. Or, pierderea sau restrângerea dreptului de a conduce un autoturism pe drumurile publice nu se poate face pe baza unei analize superficiale, dar care tranşează vinovăţia persoanei cercetate penal, ci numai pe baza unei hotărâri definitive de condamnare, prin care se stabileşte existenţa vinovăţiei. De asemenea, prezenta reglementare care permite procurorului sau judecătorului să nu mai prelungească dreptul de a conduce pe drumurile publice al persoanei care este cercetată sau judecată pentru vătămările cauzate ca urmare a nerespectării unei norme rutiere reprezintă o încălcare a dispoziţiilor constituţionale şi ale art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Constanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins: „(4) Permisul de conducere al conducătorului de autovehicul sau de tramvai, implicat întrun accident de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reţine de către poliţia rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulaţie, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulaţie, în situaţia în care regula de circulaţie încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) şi c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulaţie pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri. [...](6) La cererea titularului permisului de conducere reţinut în condiţiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanţa de judecată învestită cu soluţionarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulaţie, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Modul de soluţionare a cererii de prelungire a dreptului de circulaţie se comunică şi şefului poliţiei rutiere pe raza căreia s-a comis fapta.“ În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie, precum şi ale art. 11 şi 20, cu raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv art. 11 paragraful 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, răspunzând criticii de neconstituţionalitate potrivit căreia art. 111 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 restrânge dreptul la liberă circulaţie, a statuat în jurisprudenţa sa că acest drept constituţional nu are legătură cu dispoziţiile de lege criticate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.262 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 25 din 12 ianuarie 2009, Curtea a statuat că dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României, prin receptarea sa din Pactul internaţional privitor la drepturile civile şi politice, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulaţie. Ca urmare, fiecare cetăţean poate folosi mijloacele de transport pe care le consideră potrivite (rutiere, feroviare, aeriene, fluviale, navale, mijloace de transport în comun sau personale), cu respectarea însă a regulilor impuse prin actele normative care reglementează utilizarea acestora. Stabilirea unor astfel de reguli în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective [...]“ şi nu este de natură să încalce, pentru motivele arătate, dreptul fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie. De altfel, şi „libera circulaţie“, prevăzută de textul constituţional invocat în motivarea excepţiei, se desfăşoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice şi sociale, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, precum şi a unei normale desfăşurări a relaţiilor interstatale. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că dispoziţiile art. 23 alin. (11) din Constituţie referitoare la prezumţia de nevinovăţie nu sunt incidente în cauză. De altfel, pe calea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, ca şi în cauzele soluţionate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.635 din 16 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 9 februarie 2011, sau prin Decizia nr. 856 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011, autorul acesteia, nemulţumit de soluţia legislativă existentă, solicită modificarea textelor de lege criticate, în sensul reglementării obligativităţii prelungirii dreptului de circulaţie până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în caz contrar fiind încălcată, în opinia sa, prezumţia de nevinovăţie. În aceste condiţii, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate, aşa cum a fost formulată, are ca finalitate modificarea dispoziţiilor de lege supuse controlului. Or, o asemenea solicitare nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (4) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Nicolae Avrămescu în Dosarul nr. 28.718/212/2010 al Judecătoriei Constanţa. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta