DECIZIE Nr.
1603 din 9 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 66 din 26 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Losado Logistics" -
S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 3.683/89/2009 al Tribunalului Vaslui -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât excepţia de
neconstituţionalitate ridicată nu este motivată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 25 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 3.683/89/2009, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Losado Logistics" - S.R.L. din Voluntari într-o
cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul criticat încalcă prevederile Constituţiei.
Tribunalul Vaslui - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul legal criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:
„(1) Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată
pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul
colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz.
(2) Plata salariului se poate efectua prin virament
într-un cont bancar, în cazul în care această
modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.
(3) Plata în natură a unei părţi din salariu, în
condiţiile stabilite la art. 160, este posibilă numai dacă este prevăzută
expres în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în contractul individual
de muncă.
(4) Intârzierea nejustificată a plăţii salariului
sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de
daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile Constituţiei, fără a indica în mod expres vreun
text din aceasta sau fără a formula vreo critică de neconstituţionalitate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 566 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 11 februarie 1998, şi Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 576 din 13 august 2010, a statuat că, potrivit
prevederilor cuprinse în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sunt
neconstituţionale acele prevederi legale care încalcă dispoziţiile sau
principiile Constituţiei, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală
şi art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea urmează să se pronunţe asupra
constituţionalităţii prevederii atacate numai în limitele sesizării. Curtea a
arătat că „neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale
pentru care consideră că textul legal atacat este neconstituţional constituie
un motiv de respingere a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă
excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului.
Această consecinţă se impune, întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate
substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate,
pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se
poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de
neconstituţionalitate. In acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii
Constituţionale cu privire la inadmisibilitatea invocării unei excepţii direct
în faţa acesteia care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de
neconstituţionalitate ce nu fuseseră ridicate prin încheierea de sesizare".
Astfel, prin deciziile menţionate Curtea a arătat că,
în absenţa indicării vreunui text constituţional încălcat, instanţa de judecată
ar fi trebuit să fie cea care să califice în final cererea părţii ca fiind sau
nu o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 146 lit. d)
din Constituţie. In lipsa indicării unui text constituţional încălcat, ca
cerinţă minimă, era evident că cererea părţii nu putea fi calificată ca fiind o
excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, iar instanţa de judecată nu ar fi trebuit să sesizeze Curtea
Constituţională, ci să o respingă ca inadmisibilă în temeiul art. 29 alin. (1)
şi (5) din Legea nr. 47/1992. Eventual, instanţa de judecată, ţinând cont de
rolul său activ, ar fi trebuit să îi pună în vedere părţii să îşi motiveze
cererea pentru a putea sesiza Curtea Constituţională cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Intrucât şi în cauza de faţă se constată o încălcare a
exigenţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cele arătate mai sus sunt
aplicabile mutatis mutandis, iar excepţia de neconstituţionalitate ridicată apare ca fiind
inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 53/2003 - Codul
muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Losado Logistics" -
S.R.L. din Voluntari în Dosarul nr. 3.683/89/2009 al Tribunalului Vaslui - Secţia
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly