DECIZIE Nr.
1602 din 9 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 43 din 18 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Ant oanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Iancu Itu în Dosarul nr. 1.235/220/2009 al Judecătoriei
Deta.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 1.235/220/2009, Judecătoria Deta a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 239
alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Iancu Itu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Interzicerea
discriminării, deoarece, spre deosebire de un cetăţean obişnuit care poate
fi victima unor acte de lovire sau alte violenţe, textul instituie un
privilegiu pentru funcţionarul public, subiect pasiv al infracţiunii de ultraj.
Judecătoria Deta opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 239 alin. 2 - Ultrajul din Codul penal, care
au următorul conţinut: „Lovirea sau orice acte de violenţă, săvârşite
împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi
ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la Interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat reglementează o variantă agravantă a
ultrajului comis împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie
ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi care în momentul agresiunii se
află în exerciţiul funcţiunii. Aceste dispoziţii nu sunt contrare prevederilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o
încălcare a principiului egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice,
de vreme ce legiuitorul a instituit agravanta ultrajului tocmai în considerarea
unor situaţii juridice speciale în care se află subiectul pasiv al
infracţiunii, respectiv funcţionar ce îndeplineşte o funcţie ce implică
exerciţiul autorităţii de stat, autoritate care nu poate fi însă disociată de
persoana care o reprezintă. Aceasta nu are însă semnificaţia unui privilegiu şi
nici a unei discriminări, deoarece a distinge nu presupune perse a
discrimina. Aşa fiind, tratamentul juridic diferit aplicat unor condiţii
diferite este justificat tocmai de existenţa acestora din urmă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Iancu Itu în Dosarul nr. 1.235/220/2009 al Judecătoriei
Deta.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 9 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru