DECIZIE Nr.
160 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si art. 402 alin. 1 si 2 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 13 aprilie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi art. 402 alin.
1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Tunele" - S.A. din
Braşov în Dosarul nr. 7.797/233/2006 al Judecătoriei Galaţi -
Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 7.797/233/2006, Judecătoria Galaţi - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi art. 402
alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Tunele" - S.A. din
Braşov în cadrul soluţionării unei contestaţii la
executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul acesteia susţine, în
esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, deoarece contestaţia la executare prin intermediul
căreia se invocă apărări privind achitarea unui debit mai
mare de 1 miliard lei se soluţionează printr-o hotărâre
judecătorească exceptată, fără o raţiune
legitimă, de la calea de atac a apelului.
Judecătoria Galaţi - Secţia
civilă şi-a exprimat opinia în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 399 şi art. 402 alin. 1 şi 2 din
Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:
- Art. 399: „Impotriva executării silite,
precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face
contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi
prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura
prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie
şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la
înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în
cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea
silită ori să îndeplinească un act de executare în
condiţiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la
executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de
executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
De asemenea, după ce a început executarea
silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea
contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a
dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea
condiţiilor legale.
In cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă
judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare
apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu
prevede în acest scop o altă cale de atac.";
-Art. 402 alin. 1 şi 2: „Contestaţia la
executare se judecă cu procedura prevăzută pentru judecata în
primă instanţă, care se aplică în mod corespunzător.
Părţile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea contestaţiei
se face de urgenţă şi cu precădere.
Hotărârea pronunţată cu privire la
contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia
hotărârii pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art.
401 alin. 2."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că aceste dispoziţii contravin prevederilor constituţionale
cuprinse în art. 16, 20, 21, 53, 124 şi 129, prevederilor art. 2, 7
şi 11 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, celor
cuprinse în art. 6, 14 şi 18 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi
celor ale art. 1 din Protocolul 1 la această Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
Cu privire la dispoziţiile de lege criticate,
Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 668/2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, constatând
că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate
mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar
instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea
căilor ordinare sau extraordinare de atac, sunt de competenţa
exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor
situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Reglementările
internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de
jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de
legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei
instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de
jurisdicţie.
Totodată, art. 21 din Constituţie nu
precizează in terminis că accesul liber la justiţie
implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea de atac a apelului,
cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea cumulativă a
ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un criteriu
de constituţionalitate.
Pentru aceleaşi raţiuni, Curtea a stabilit
că nu sunt încălcate nici prevederile art. 124 din Constituţie.
Distinct de cele arătate mai sus, Curtea a
constatat că textul legal criticat nu contravine nici art. 16 din
Constituţie, legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale,
justificate în mod obiectiv şi raţional, putând institui un tratament
juridic diferenţiat. In cazul de faţă, legiuitorul a apreciat ca
regulă generală atacarea hotărârilor pronunţate în
contestaţia la executare numai cu recurs, iar cele două excepţii
cuprinse în textul contestat se referă la împărţirea bunurilor
proprietate comună şi la contestaţia formulată de o
terţă persoană vizând un drept de proprietate sau un alt drept
real asupra bunului urmărit. O atare opţiune a legiuitorului este
justificată de domeniile în care intervin aceste reglementări,
şi anume în ipoteze specifice ce ţin de materia succesiunilor sau a
drepturilor reale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor
menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de
faţă.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea
constată că nu sunt încălcate nici celelalte prevederi din
Constituţie şi din actele internaţionale invocate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 şi art. 402 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tunele" - S.A. din Braşov în Dosarul nr.
7.797/233/2006 al Judecătoriei Galaţi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean