Decizia Nr.16 din 15.01.2019

1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Alina Nicoleta Martinescu în Dosarul nr. 58.144/300/2015 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.273D/2017.2. Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2018, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 15 ianuarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 22 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 58.144/300/2015, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Alina Nicoleta Martinescu într-un dosar având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin inexistenţa controlului judecătoresc asupra începerii executării silite s-a conferit executorului fiscal competenţa de a decide cu privire la legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, titlu pe care îl întocmeşte tocmai organul care realizează şi activitatea de executare silită.5. Autoarea excepţiei a invocat principiul egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie şi a menţionat că ar fi neconstituţional să se admită că statul ar trebui să beneficieze de un tratament diferit, preferenţial şi o procedură separată în materia executării obligaţiilor fiscale.6. De asemenea a susţinut că se poate admite că pot apărea dificultăţi în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti având ca obiect acordarea contravalorii taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, având în vedere influenţa negativă pe care o are executarea silită asupra bugetului, însă aceste dificultăţi pot fi înlăturate prin introducerea în bugetul anului următor a unui fond pentru astfel de sume de rambursat, conform unor politici fiscale analizate şi aprobate în prealabil. 7. Contribuabilul achită integral o taxă, o datorie la bugetul de stat, şi plăteşte penalităţi de întârziere, astfel că ar fi contrar principiului constituţional menţionat mai sus să se admită faptul că statul, în calitate de debitor, poate plăti o datorie, o sumă ce a fost în prealabil încasată integral, într-un termen de 5 ani, eşalonat, şi fără alte penalităţi, dobânzi pentru această perioadă până la achitarea integrală.8. În final, a precizat că procedura executării silite prevăzută de Codul de procedură civilă trebuie să se aplice în mod egal atât debitorilor persoane fizice, cât şi instituţiilor statului, statul neputând beneficia de un tratament diferit în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor de natură fiscală.9. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Aceasta arată că, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la justiţie, garantat de art. 6 din Convenţie, protejează în egală măsură şi punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminenţa dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părţi. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. În ceea ce priveşte modalitatea de executare se apreciază că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este unica modalitate de executare care poate fi aplicată. Cu toate acestea, instanţa apreciază că dispoziţiile art. XV din ordonanţa de urgenţă care instituie modalităţi procedurale specifice pentru executarea deciziilor judecătoreşti având ca obiect rambursarea cuantumului taxelor care au fost declarate contrare dreptului Uniunii, respectiv instituirea unui termen de 5 ani pentru plata eşalonată a sumelor şi suspendarea procedurii de executare silită în cadrul acestui termen, sunt mai puţin favorabile decât cele aplicabile pentru acţiunile având ca obiect restituirea taxelor nedatorate întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Astfel, procedura instituită de art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 menţine o situaţie de nelegalitate prin instituirea unui termen de 5 ani pentru rambursarea unor sume datorate în temeiul unor hotărâri judecătoreşti executorii, din moment ce executarea silită de drept comun este exclusă în cadrul acestui termen, iar justiţiabilul nu dispune de niciun mijloc de constrângere a autorităţii să îşi execute obligaţia dacă aceasta nu execută de bunăvoie, indiferent dacă din motive legate de lipsa fondurilor sau din alte motive, dispoziţiile fiind mai puţin favorabile decât cele care s-ar fi aplicat în lipsa lor pentru restituirea taxelor nedatorate bugetului de stat.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că autoarea excepţiei nu invocă o inegalitate de tratament juridic între cetăţeni, ci un tratament juridic diferenţiat între cetăţeni şi stat când aceştia au calitatea de debitor în cadrul unui raport juridic fiscal. În acest sens se apreciază ca fiind relevante considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 561 din 16 octombrie 2014, conform cărora cu privire la problema tratamentului diferenţiat de care beneficiază statul în raport cu contribuabilii în ceea ce priveşte satisfacerea creanţelor, Curtea a reţinut, în esenţă, că în cadrul raporturilor juridice dintre stat, în calitate de creditor, şi contribuabil, în calitate de debitor al obligaţiei fiscale, cele două părţi nu se situează pe poziţii de egalitate, între ele existând o legătură de subordonare în favoarea statului, pe baza unui regim de drept public, şi, prin urmare, nu poate fi vorba de încălcarea principiului egalităţii în faţa legilor prevăzut de art. 16 din Constituţie.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi ale art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 28 februarie 2014, care ce au următorul cuprins:– Art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003: „(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:a)cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă;b)cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală;c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;e)cele de rambursat de la bugetul de stat;f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;g)cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.(2¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele încasate prin poprire, în plus faţă de creanţele fiscale pentru care s-a înfiinţat poprirea, se restituie din oficiu de organul fiscal în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data încasării.
(3) Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rămâne în evidenţa fiscală spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulată a acestora depăşeşte limita menţionată.
(4) Prin excepţie de la alin. (3), diferenţele mai mici de 5 lei se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.
(5) În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţională a României, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.
(6) Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1), (2) şi (2¹) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit.
(8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.
(9) Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aprobă prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor.";– Art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014: „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).
(4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
(5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.
(6) Procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii va fi stabilită prin ordin comun al ministrului mediului şi schimbărilor climatice şi al ministrului finanţelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
(7) Plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)." 15. Curtea observă că prevederile art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au fost abrogate prin art. 354 lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, iar cele ale art. XV alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 26/2015 privind modificarea art. XV alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 21 august 2015, aprobată prin Legea nr. 310/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 decembrie 2015, prevederile art. XV în ansamblul său fiind abrogate prin Ordonanţa de urgenţă nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule şi timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017. Însă, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauza de faţă. 16. În opinia autoarei excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând că sunt constituţionale. 18. Astfel, în ceea ce priveşte art. 117 alin. (9) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin Decizia nr. 413 din 16 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 8 septembrie 2016, paragrafele 15-18, Curtea a observat că, potrivit art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, creditorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii. 19. Având în vedere că restituirea sumelor se face la cererea creditorului, instituţia publică debitoare trebuie să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată stabilită în baza titlului executoriu, potrivit unei proceduri aprobate prin ordin al ministrului economiei şi finanţelor. Textul de lege criticat reprezintă tocmai temeiul emiterii unui astfel de ordin de aprobare a procedurii, fără să rezulte din conţinutul său normativ că organul fiscal ar avea competenţa de a analiza sau cenzura titlul executoriu. 20. În continuare, Curtea a constatat că, în temeiul dispoziţiilor legale criticate, se emite un ordin care priveşte aspecte tehnice ce ţin de aplicarea legii. Actele date în executarea legilor se emit în limitele şi potrivit normelor care le ordonă, limitându-se strict la cadrul stabilit de actele de bază în executarea cărora au fost emise, şi nu pot conţine soluţii care să contravină acestora (în acest sens, a se vedea art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare). 21. Totodată, Curtea a reţinut că dacă ordinul emis în temeiul dispoziţiilor legale criticate este contrar sferei de reglementare a actului pentru a cărui executare a fost dat, această chestiune reprezintă o problemă de aplicare şi interpretare a legii de către instanţele judecătoreşti de contencios administrativ. 22. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare, prin Decizia nr. 170 din 16 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 5 iulie 2017, paragraful 25, Curtea reţine că le-a analizat şi prin raportare la pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie, din perspectiva instituirii unei discriminări în ceea ce priveşte tratamentul juridic diferit aplicat aceleiaşi categorii de persoane. Curtea a statuat că această diferenţă se justifică în mod obiectiv şi rezonabil, având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 urmăreşte un scop legitim - menţinerea echilibrului bugetar şi respectarea angajamentelor interne asumate în domeniul protecţiei mediului, şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Ca atare, situaţia particulară ivită şi motivată prin existenţa unei situaţii extraordinare este una care reclamă o diferenţă evidentă de tratament juridic (a se vedea Decizia nr. 133 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 mai 2015, paragraful 24). 23. Aşadar, statul nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cea a contribuabilului, activitatea legată de administrarea finanţelor publice impunând un tratament diferenţiat al statului, care trebuie să asigure un anumit echilibru bugetar. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii, considerentele şi dispozitivul deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. 25. Referitor la sugestiile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate privind dificultăţile statului de a plăti şi care ar putea fi înlăturate prin introducerea în bugetul anului următor a unui fond pentru astfel de sume de rambursat, conform unor politici fiscale analizate şi aprobate în prealabil, Curtea apreciază că acestea reprezintă critici prin care se solicită, de fapt, modificarea şi completarea legii, ceea ce excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alina Nicoleta Martinescu în Dosarul nr. 58.144/300/2015 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 117 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi ale art. XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi alte măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 ianuarie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae