DECIZIE Nr.
157 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 332 din 25 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cosette Alina
Grecu în Dosarul nr. 40.209/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 40.209/299/2006, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) „teza a doua" din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cosette
Alina Grecu într-o cauză civilă având ca obiect un partaj de bunuri comune.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale, întrucât creează o
inegalitate de regim juridic între reclamant şi pârât în cadrul procesului de
partaj, prin stabilirea unei taxe de timbru diferenţiate în funcţie de
calitatea părţilor. De asemenea, se mai susţine că prin aplicarea unor reguli
diferite de timbrare a cererilor formulate de pârât, faţă de cele formulate de
către reclamant în cadrul procesului de partaj, se încalcă şi dreptul la un
proces echitabil.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază excepţia ca neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată, arătând că taxa de timbru reprezintă o modalitate de
acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică serviciul public al
justiţiei.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa
Curţii în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Analizând dispoziţiile de lege criticate, Curtea
observă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică
art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, care au
următorul cuprins:
„Acţiunile si cererile neevaluabile în bani se
taxează astfel: [...]
c) [...]
Separat de această taxă, dacă părţile contestă
bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor
coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se
datorează de titularul cererii la valoarea contestată;".
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21
relativ la accesul liber la justiţie, art. 124 alin. (2) referitor la
caracterul unitar, imparţial şi egal al justiţiei.
Totodată, autorul excepţiei susţine că, prin
dispoziţiile de lege criticate, sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful
1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la interzicerea
discriminării.
Curtea observă că, în cauză, autorul excepţiei a
formulat o cerere reconvenţională prin care solicită instanţei să constate că
unele bunuri imobile ce urmează a fi partajate sunt bunuri proprii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, asupra constituţionalităţii art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr.
146/1997, s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 305 din 10
iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, Decizia nr.
941 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, statuând
că acest text de lege este constituţional.
Curtea a reţinut că art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea
nr. 146/1997 stabileşte obligaţia de plată a unor taxe de timbru, calculate la
valoare, pentru acele părţi care contestă, prin cereri, bunurile de împărţit,
valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar
nu şi pentru părţile care formulează excepţii şi apărări în legătură cu cererea
reclamantului. Acesta este şi principiul general înscris în art. 1 din Legea
nr. 146/1997, potrivit căruia
numai acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi
cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru în mod
diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu
excepţiile prevăzute de lege. Regula este cea a timbrării acţiunilor în
justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în
care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este
o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implică
serviciul public al justiţiei.
Considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate sunt
valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 lit. c) alin. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cosette Alina Grecu în Dosarul nr.
40.209/299/2006 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu