DECIZIE Nr.
1562 din 7 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 916 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 21 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. 2 din Codul de procedura
penală, excepţie ridicată de Cosmin-Doru Cotarea în Dosarul nr. 14.904/55/2009
al Judecătoriei Arad - Secţia penală.
La apelul nominal, pentru autorul excepţiei Cosmin-Doru
Cotarea şi pentru partea Dănuţ-Pavel Leş, se prezintă apărătorul ales
Constantin Son, cu împuternicire avocaţială la dosar.
Cauza este în stare de judecată.
Apărătorul ales solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând argumentele invocate în faţa Judecătoriei Arad
- Secţia penală.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, întrucât autorul acesteia critică modul de interpretare şi de
aplicare a legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 24
februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 14.904/55/2009, Judecătoria Arad -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 916 alin. 2 din Codul de
procedură penală.
Excepţia a fost ridicată de Cosmin-Doru Cotarea cu
ocazia soluţionării unei cauze penale având ca obiect săvârşirea infracţiunilor
prevăzute de art. 189 alin. 2 şi art. 194 alin. 1 din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură
penală încalcă dreptul la respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private,
întrucât dau posibilitatea părţilor şi oricăror altor persoane să efectueze
înregistrări ale convorbirilor sau comunicărilor realizate cu terţii, fără o
autorizare din partea instanţei de judecată, indiferent de natura infracţiunii
şi de existenţa ori inexistenţa unui proces penal în curs.
Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din
Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 916' alin. 2 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr.
356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august
2006, având următorul cuprins: „Inregistrările prevăzute în prezenta secţiune, efectuate de părţi sau
de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile
convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii. Orice alte
înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 privind dreptul la
respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime,
familiale şi private, precum şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor
internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 8
privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând
excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 916 alin. 2 din Codul de procedură
penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional,
prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în
prezenta cauză, şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 593 din 21
septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 19 octombrie 2006,
respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a statuat
că raţiunea reglementării în conţinutul art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală a posibilităţii ca
înregistrările prezentate de părţi să poată „constitui mijloace de probă,
dacă nu sunt interzise de lege" este aceea ca oricine care are o probă
ce poate servi aflării adevărului să o poată prezenta, dispoziţiile respective
fiind aplicabile în cazul surprinderii în mod spontan a unor fapte sau
întâmplări ce sunt înregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor
astfel de înregistrări ca mijloc de probă într-un proces penal este în
concordanţă cu prevederile art. 53 din Constituţie, care recunosc legitimitatea
unor restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, inclusiv ale exerciţiului
dreptului la respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii
intime, familiale şi private - invocat în motivarea excepţiei -, dacă acestea
se fac prin lege şi în vederea apărării unor valori sociale importante, precum
desfăşurarea instrucţiei penale sau prevenirea faptelor penale.
Mai mult, legislaţia procesual-penală prevede
suficiente garanţii în vederea înlăturării unor eventuale abuzuri, dispoziţiile
art. 916 alin. 2
din Codul de procedură penală aplicându-se numai în cazul săvârşirii unei
infracţiuni, când, în vederea aflării adevărului, înregistrările pot fi supuse
expertizei (art. 916 alin. 1), părţile având posibilitatea contestării lor potrivit
prevederilor art. 64, 67 şi 68 din Codul de procedură penală.
Prin decizia mai sus menţionată, Curtea a mai reţinut
că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici art. 8 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care, în
paragraful 2, admite amestecul unei autorităţi publice în exercitarea dreptului
la respectarea vieţii private şi familiale a persoanei, a domiciliului său şi a
corespondenţei sale, în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi
dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară
pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării,
apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale. Culegerea de informaţii şi date
cu privire la pregătirea săvârşirii unor infracţiuni sau la derularea
acţiunilor cu caracter infracţional se realizează, fără îndoială, în scopul
desfăşurării instrucţiei penale (chiar dacă se face anterior momentului
începerii urmăririi penale) şi constituie unul dintre
cele mai eficiente mijloace de prevenire a faptelor penale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin decizia menţionată anterior,
precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 916 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Cosmin-Doru Cotarea în Dosarul nr. 14.904/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică