DECIZIE   Nr. 156 din 15 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 339 din 26 iunie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Constantin Doldur      - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ilie Tudor, Angela Tudor, Lucretia Tudor si Valentina Tudor in Dosarul nr. 5.426/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal se prezinta Ilie Tudor, unul dintre autorii exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, intrucat sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 16, 21 si 24.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, considerand ca dispozitiile legale criticate nu contravin principiului constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, egalitatea neechivaland cu uniformitatea, intrucat in situatii diferite sunt permise solutii juridice deosebite. Textul de lege criticat este constitutional si pentru ca, potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie, caile de atac se stabilesc prin lege. Se considera, de asemenea, ca nu sunt lezate nici prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, deoarece exista calea de atac a recursului, si nici dreptul la aparare, intrucat partile au posibilitatea de a-si angaja avocat si de a-si formula toate apararile atat in fata instantei de fond, cat si in recurs.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 octombrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 5.426/2000, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ilie Tudor, Angela Tudor, Lucretia Tudor si Valentina Tudor.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin, in esenta, ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, deoarece, prin eliminarea caii de atac a apelului, se incalca prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor, ale art. 21 privind accesul liber la justitie, precum si ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare. De asemenea, s-a apreciat ca textul de lege criticat contravine si prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art. 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca "art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravine dispozitiilor art. 16, art. 21 si art. 24 din Constitutie. Atacarea numai cu recurs a hotararii nu contravine acestor prevederi, deoarece, potrivit art. 304 din Codul de procedura civila, in acest caz recursul nu este limitat la motivele de casare prevazute la art. 304, instanta putand examina cauza sub toate aspectele".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat atat art. 128 din Constitutie, potrivit caruia "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", cat si art. 125 alin. (3) din Constitutie, conform caruia "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", permit legiuitorului sa statueze in domeniul procedurii judecatoresti si al cailor de atac. Se arata ca ratiunea pentru care prin textul de lege criticat nu s-a mai prevazut si calea de atac a apelului impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie, in materia schimbului obligatoriu de locuinte, a constat in necesitatea solutionarii urgente a acestor cauze si asigurarea stabilitatii raporturilor juridice in acest domeniu. Se face referire de catre Guvern si la jurisprudenta Curtii Constitutionale care a subliniat in mod constant ca "principiul egalitatii nu pretinde uniformitate, deci ca toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel. Acest principiu al egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prin incheierea instantei de judecata Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispozitii care au urmatorul continut: "Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza careia se afla imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu recurs. Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila."
    Din examinarea continutului criticii de neconstitutionalitate Curtea constata insa ca in realitate autorii exceptiei au avut in vedere doar teza a doua a textului, care permite exercitarea numai a caii de atac a recursului, iar nu si a caii de atac a apelului.
    Prevederile constitutionale a caror incalcare este invocata sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 si art. 24, texte care au urmatorul continut:
    Art. 16 alin. (1) si (2)
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Autorii exceptiei au mai invocat si incalcarea, prin dispozitiile legale criticate, a prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si ale art. 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte care au urmatoarea redactare:
    Art. 29 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege in scopul exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor celorlalti si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale, intr-o societate democratica.";
    Art. 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Restrangerile care, in termenii prezentei conventii, sunt aduse respectivelor drepturi si libertati nu pot fi aplicate decat in scopul pentru care ele au fost prevazute."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Intr-adevar aceste dispozitii nu creeaza discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala, criterii ale egalitatii in drepturi prevazute atat la art. 4 alin. (2) din Constitutie, cat si la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Norma cuprinsa in textul de lege criticat, potrivit careia hotararea judecatoriei poate fi atacata numai cu recurs, este aplicabila tuturor litigiilor care au ca obiect schimbul de locuinta prevazut de ordonanta, precum si tuturor partilor din aceste litigii, in egala masura. Totodata Curtea retine ca egalitatea in drepturi nu impiedica stabilirea de catre legiuitor a unor modalitati diferite de indreptare a hotararilor judecatoresti in cazul unor litigii care, prin natura lor, sunt deosebite, ci, dimpotriva, permite asemenea reglementari diferite. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale, in deplin acord cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit in mod constant ca, in sensul Constitutiei, principiul egalitatii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenta de tratament juridic in cazul unor situatii diferite (de exemplu: Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000).
    In acelasi timp Curtea retine ca, in conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 128 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Constitutia lasa astfel la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecata si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Or, in cazul la care se refera exceptia de neconstitutionalitate eliminarea apelului dintre caile ordinare de atac a fost determinata de necesitatea solutionarii urgente a cauzelor privind dreptul de folosinta a imobilelor si a asigurarii stabilitatii raporturilor juridice respective, fara sa fie afectat vreun drept fundamental al partilor implicate in proces. Asa fiind, Curtea constata ca art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 16 alin. (2) din Constitutie Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata. Intr-adevar ordonanta de urgenta supusa controlului de constitutionalitate nu contine dispozitii de natura sa contravina acestei prevederi constitutionale potrivit careia "Nimeni nu este mai presus de lege", ci, dimpotriva, fiind emisa de Guvern in baza delegarii legislative, prevazuta la art. 114 alin. (4) din Constitutie, cuprinde norme general obligatorii, cu putere de lege.
    Curtea retine ca dispozitiile art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu ingradesc nici exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, drept prevazut la art. 21 din Constitutie, deoarece aceste dispozitii prevad nu numai accesul liber la justitie, ci si posibilitatea atacarii cu recurs a hotararii judecatoresti date in prima instanta. Nici o prevedere constitutionala nu se refera la obligativitatea caii de atac a apelului, intrucat, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege". Prin urmare, legiuitorul stabileste prin norme procedurale caile de atac (in speta, numai calea de atac a recursului), fara a contraveni vreunui text constitutional.
    Din aceeasi perspectiva Curtea observa ca nici Declaratia Universala a Drepturilor Omului sau Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu prevede obligativitatea existentei a doua cai de atac impotriva unei hotarari judecatoresti, ci, prin art. 5 pct. 4 din conventia mentionata, se prevede doar dreptul oricarei persoane lipsite de libertatea sa "de a introduce un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala". Or, in speta, aceasta cale de atac, care priveste o hotarare civila, este prevazuta de dispozitiile legale criticate.
    Analizand critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dreptului de aparare, garantat prin prevederile art. 24 din Constitutie, Curtea constata, de asemenea, ca si aceasta este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu contine dispozitii de natura sa ingradeasca drepturile procesuale ale partilor ori dreptul de a fi asistate de un avocat in tot cursul procesului.
    Absenta caii de atac a apelului nu reprezinta o incalcare a dreptului la aparare, intrucat, potrivit art. 128 din Constitutie, caile de atac pot fi exercitate "in conditiile legii", in speta, in conditiile ordonantei mentionate, si anume numai calea de atac a recursului.
    Curtea constata, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 29 alin. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care se refera la exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, iar nu la exercitarea unor cai de atac, in conditiile legii. Or, o cale de atac nu poate fi exercitata decat daca este prevazuta de lege, potrivit art. 128 din Constitutie. Pentru aceleasi considerente Curtea considera ca nu sunt lezate nici prevederile art. 18 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece "restrangerile" se refera, de asemenea, la drepturile si libertatile prevazute de conventie, iar nu la cai de atac.
    De altfel, dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntand mai multe decizii prin care a respins exceptiile de neconstitutionalitate avand acest obiect, ca fiind nefondate (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 si Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Solutia si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Ilie Tudor, Angela Tudor, Lucretia Tudor si Valentina Tudor in Dosarul nr. 5.426/2000 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan