DECIZIE Nr. 156 din 12 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4, 5,
art. 26 alin. (2) si (6) si ale art. 27 alin. (1) din Legea fondului cinegetic
si a protectiei vanatului nr. 103/1996, modificata prin Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 129/1999
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 12 ianuarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 4, 5, art. 26 alin. (2) si (6) si ale art. 27 alin. (1) din
Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996, ridicata de
Asociatia de vanatoare "Caprioara" din Iasi in Dosarul nr. 5.901/1998
al Tribunalului Iasi, avand ca parti pe autoarea exceptiei si Asociatia
judeteana a vanatorilor si pescarilor sportivi Iasi, precum si solutionarea
exceptiei ridicate de Asociatia de vanatoare "George Toparceanu" din
Iasi in Dosarul nr. 5.899/1998 al Tribunalului Iasi, avand ca parti pe autoarea
exceptiei si Asociatia judeteana a vanatorilor si pescarilor sportivi Iasi.
In sedinta din data de 25 mai 1999 Curtea a dispus conexarea Dosarului nr.
163C/1998 la Dosarul nr. 162C/1998 care a fost inregistrat primul, constatand
ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate au acelasi obiect, precum si ca
exista o stransa legatura intre cele doua cauze, urmand sa se pronunte prin
decizia de fata asupra ambelor exceptii de neconstitutionalitate.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 25 mai 1999 si au
fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 1 iunie 1999 si
apoi pentru 10 iunie 1999, data la care Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol
pentru data de 21 septembrie 1999, intrucat in cadrul completului format din 8
judecatori nu a putut fi luata o decizie cu majoritate de voturi. In plus
Curtea a apreciat ca fiind necesara obtinerea unei documentari suplimentare
referitoare la dezbaterile din comisiile parlamentare si din sedinta celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si a unei documentari de drept comparat.
Dezbaterile au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea,
avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 12
octombrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Tribunalul Iasi, prin Incheierea din 26 octombrie 1998, pronuntata in
Dosarul nr. 5.901/1998, si prin Incheierea din aceeasi data, pronuntata in
Dosarul nr. 5.899/1998, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4, 5, 26 si 27 din Legea fondului
cinegetic si a protectiei vanatului nr. 103/1996, exceptie ridicata atat de
Asociatia de vanatoare "Caprioara" din Iasi, cat si de Asociatia de
vanatoare "George Toparceanu" din Iasi in cele doua cauze civile care
au ca obiect solutionarea actiunilor formulate de Asociatia judeteana a
vanatorilor si pescarilor sportivi Iasi pentru dizolvarea celor doua asociatii
autoare ale exceptiei.
Motivarea ambelor exceptii de neconstitutionalitate este identica, dupa cum
urmeaza:
- Art. 37 alin. (1) din Constitutie prevede dreptul la libera asociere.
Afilierea organizatiilor vanatoresti cu personalitate juridica la Asociatia
Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania reprezinta o
operatiune de subordonare, acestea neavand posibilitatea de a avea un statut
propriu. Deoarece prin afiliere membrii organizatiilor vanatoresti sunt
obligati sa faca parte si dintr-o alta asociatie, se incalca si dispozitiile
art. 20 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care prevad ca
nimeni nu poate fi obligat sa faca parte dintr-o asociatie.
- Art. 4 si 5 din Legea nr. 103/1996, care se refera la obligativitatea
organizatiilor vanatoresti de a se afilia si de a fi reprezentate la nivel
national si international numai de catre Asociatia Generala a Vanatorilor si
Pescarilor Sportivi din Romania, contravin principiului constitutional privind
dreptul la libera asociere.
- Art. 26 si 27 din aceeasi lege, in care se prevede ca reprezentantii
acestei asociatii participa de drept in comisiile pentru examinarea noilor
vanatori si ca permisele, impreuna cu autorizatiile de vanatoare sunt emise si
inseriate numai de Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din
Romania si nu de organizatia vanatoreasca gestionara a respectivului fond de
vanatoare, contravin aceluiasi principiu prevazut la art. 37 alin. (1) din
Constitutie.
Exprimandu-si opinia instantele judecatoresti au apreciat ca prevederile
criticate nu contravin dispozitiilor art. 37 din Constitutie, deoarece dreptul
la libera asociere isi gaseste pe deplin recunoasterea in Legea nr. 103/1996,
conform careia infiintarea si functionarea organizatiilor vanatoresti ca
persoane juridice de sine statatoare nu sunt conditionate, direct sau indirect,
de acordul ori de avizul Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor din
Romania. Intrucat la art. 7 din Legea nr. 103/1996 s-a prevazut in mod expres
ca administrarea fondului cinegetic al Romaniei se realizeaza de autoritatea
publica centrala care raspunde de silvicultura, iar gestionarea fondului de
vanatoare se atribuie de catre mentionata autoritate publica organizatiilor
vanatoresti legal constituite, pentru ratiuni organizatorice si in vederea
realizarii unei anumite simetrii de autoritate, legiuitorul a considerat util
sa existe, corespunzator autoritatii publice centrale, o asociatie care sa
reuneasca organizatiile vanatoresti constituite pe teritoriul Romaniei,
afilierea acestora din urma la structura agreata de legiuitor nefiind insa
obligatorie. Instantele au retinut, de asemenea, ca Asociatia Generala a
Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania are, in principal, scopuri de
natura metodologica si de reprezentare, care nu afecteaza in vreun fel
activitatea de gestionare a fondului de vanatoare ori a patrimoniului
organizatiilor vanatoresti afiliate, art. 20 din Legea nr. 103/1996 detaliind
sfera de competenta a Consiliului National de Vanatoare, in care Asociatia
Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania detine un numar de
doar 4 reprezentanti. In ceea ce priveste prezenta a 2 reprezentanti ai
Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania in
comisiile de examinare constituite pentru recunoasterea calitatii de vanator si
pentru acordarea permiselor de vanatoare, instantele au considerat ca aceasta
nu poate constitui o atingere a drepturilor solicitantului si nici ale
organizatiei din care acesta face parte, intrucat statul are dreptul ca, prin organismele
proprii sau prin cele pe care le recunoaste ca partenere, sa instituie forme de
control menite sa asigure realizarea scopurilor de interes national, inclusiv
prin supravegherea modului de acordare a permiselor de vanatoare. Potrivit
opiniei exprimate de instanta, Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor
Sportivi din Romania, infiintata in baza Decretului nr. 211/1948, continua sa
functioneze ca structura organizatorica si dupa intrarea in vigoare a Legii nr.
103/1996 si, in masura in care aceasta s-a conformat prevederilor art. 48 din
lege, nici o dispozitie legala nu poate impiedica statul sa continue a
recunoaste ca partener social aceasta persoana juridica, avand un pronuntat
scop obstesc. Se opineaza totodata ca, astfel cum organizatiile vanatoresti
legal constituite nu sunt obligate sa se afilieze la Asociatia Generala a
Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania, tot astfel nici statul nu poate
fi obligat sa accepte parteneriatul unor persoane care nu se supun unui anumit
cadru institutionalizat si unui minim control, menit sa asigure reprezentarea
interesului national in raport cu interesul de grup. In discutie nu poate fi
vorba, in opinia instantelor judecatoresti, de ingradirea dreptului cetatenilor
la libera asociere, ci de crearea unui cadru legislativ si organizatoric care
sa permita statului, prin autoritatea publica competenta, gestionarea in
conditii optime si de siguranta a fondului cinegetic, motiv pentru care cel
care doreste sa participe la gestionarea acestei resurse naturale trebuie sa
accepte un anumit cadru institutional, care este egal pentru toti.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile
de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere cu privire
la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate formulata este intemeiata, intrucat dispozitiile art. 4,
5, 26 si 27 din Legea nr. 103/1996 sunt in contradictie cu prevederile art. 20
si 37 din Constitutie. In sustinerea acestei opinii sunt aduse urmatoarele
argumente:
- Art. 37 alin. (1) din Constitutie are ca domeniu nu numai asocierile in
cadrul unei persoane juridice, respectiv asociatiile, ci orice "alte forme
de asociere", asadar chiar si asocierile prin care nu se constituie o
persoana juridica.
- Art. 37 din Constitutie, art. 11 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si, deosebit de explicit,
art. 20 pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului protejeaza nu
numai asa-zisa libertate "pozitiva" de asociere, ci si dreptul
"negativ" de a nu fi obligat sa adere la o asociere. Existenta
acestui din urma drept a fost statuata, de altfel, si de Curtea Europeana a
Drepturilor Omului, de exemplu in cazul "Young, James si Webster impotriva
Regatului Unit".
- In raport cu aceste sustineri trebuie sa se constate ca dispozitiile
criticate din Legea nr. 103/1996 sunt in contradictie, sub un aspect sau altul,
cu exercitarea laturii "negative" a libertatii de asociere. Astfel,
faptul ca art. 5 din Legea nr. 103/1996 conditioneaza posibilitatea unei
organizatii vanatoresti de a fi reprezentata pe plan national sau international
de "afilierea" - cum in mod expres dispune alin. (2) - la Asociatia
Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania este de natura sa
constituie o semnificativa constrangere in exercitarea dreptului de a nu fi
obligat sa faca parte dintr-o asociere. Este incontestabil ca
"afilierea" mentionata se circumscrie sferei sintagmei "alte
forme de asociere", utilizata la art. 37 alin. (1) din Constitutie.
Aceeasi concluzie rezulta si din analiza prevederilor art. 4 din Legea nr. 103/1996,
care conditioneaza accesul la gestionarea fondului de vanatoare de calitatea de
organizatie vanatoreasca afiliata la Asociatia Generala a Vanatorilor si
Pescarilor Sportivi din Romania, precum si in legatura cu art. 26 si 27, care
restrang indirect dreptul organizatiilor de vanatoare de a obtine permise de
vanatoare ori autorizatii de vanatoare, impunandu-le acestora, implicit,
afilierea la Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din
Romania.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate invocata este neintemeiata, datorita urmatoarelor motive:
- Dreptul la libera asociere, consacrat de art. 37 din Constitutie, este
recunoscut in Legea nr. 103/1996, intrucat chiar dispozitiile cuprinse in art.
4 si 5 permit infiintarea si functionarea organizatiilor de vanatori si pescari
ca organizatii nonprofit, cu personalitate juridica si cu patrimoniu propriu,
iar dispozitiile din lege nu conditioneaza nici dobandirea personalitatii
juridice si nici functionarea ulterioara a acestora de avizul sau de acordul
Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania, astfel
incat, indirect, sa le oblige sa se afilieze.
- Dispozitiile art. 5 din Legea nr. 103/1996, care prevad ca Asociatia
Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania reprezinta la nivel
national organizatiile vanatoresti "constituite pe principiul liberei
asocieri a vanatorilor" si ca numai aceasta poate fi, potrivit
dispozitiilor art. 4, gestionar de fonduri de vanatoare, trebuie interpretate
in sensul ca legiuitorul, din ratiuni organizatorice, a inteles sa recunoasca
un organism neguvernamental, constituit la nivel national, ca un partener al
autoritatilor publice cu atributii in domeniul fondului cinegetic si al
protectiei vanatului, iar nu ca o obligare a asociatiilor locale de a se afilia
la acest organism.
- Nici prevederile art. 26 si 27 din legea mentionata nu sunt in
contradictie cu dispozitiile cuprinse in art. 37 din Constitutie. Acordarea
unor competente, astfel cum prevad dispozitiile art. 26 si 27 din Legea nr.
103/1996, Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania
s-a facut, de asemenea, din ratiuni organizatorice menite sa asigure
prioritatea interesului national in raport cu interesul de grup. Gestionarea
optima a fondului cinegetic impune crearea unui cadru institutional, iar cel
care doreste sa participe la aceasta activitate trebuie sa se conformeze
legislatiei care reglementeaza materia. Prezenta reprezentantilor Asociatiei
Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania in comisiile de
examinare pentru obtinerea permisului de vanatoare si gestionarea de catre
aceasta a formularelor pentru permise si autorizatii individuale sau colective
de vanatoare nu poate aduce atingere drepturilor solicitantilor si nici ale
organizatiilor din care ei fac parte, intrucat statul are dreptul de a-si
recunoaste ca partener o anumita forma institutionalizata pe care o considera
in masura sa contribuie la realizarea unui anumit scop.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
Prin Incheierea din 10 iunie 1999 Curtea a dispus, intre altele, obtinerea
unei documentari suplimentare referitoare la dezbaterile din comisiile
parlamentare si din sedinta celor doua Camere ale Parlamentului, precum si a
unei documentari de drept comparat. Ca urmare, au fost comunicate Curtii
proiectul legii fondului cinegetic si a protectiei vanatului, raportul comisiei
de mediere la acest proiect si lucrarile comisiilor permanente ale Parlamentului,
sesizate in fond cu proiectul legii in cauza. Din partea Ministerului Apelor,
Padurilor si Protectiei Mediului s-a depus la dosar un raport referitor la
ratiunile care au stat la baza adoptarii prevederilor art. 4 si 5 din Legea nr.
103/1996, precum si o informare, intocmita de cadre didactice universitare din
domeniu, asupra modului de organizare a asociatiilor de vanatori din unele tari
europene, potrivit legislatiei acestora.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
Textele de lege a caror neconstitutionalitate se invoca de catre autorii
exceptiei au urmatorul cuprins:
"Art. 4. - Gestionarea fondului de vanatoare se atribuie, de catre
autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, organizatiilor
vanatoresti legal constituite din Romania, Regiei Nationale a Padurilor,
unitatilor de cercetare stiintifica cu profil cinegetic din Romania, denumite,
in sensul prezentei legi, gestionari ai fondurilor de vanatoare."
"Art. 5. - (1) Organizatiile vanatoresti, constituite pe principiul
liberei asocieri a vanatorilor, sunt organizatii nonprofit, au personalitate
juridica, patrimoniu distinct si sunt reprezentate la nivel national si
international de Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din
Romania.
(2) Afilierea organizatiilor vanatoresti la Asociatia Generala a
Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania se face potrivit legii si
statutului acesteia. "
"Art. 26. - (1) Permisele de vanatoare se elibereaza de catre
organizatiile vanatoresti, legal constituite, solicitantilor de cetatenie
romana si rezidentilor in Romania care au implinit varsta de 18 ani, au
efectuat un an stagiatura si au absolvit examenul de vanator, sustinut in fata
unei comisii de examinare, constituita la nivel judetean, la data stabilita
anual de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.
(2) Din comisia de examinare fac parte doi reprezentanti ai autoritatii
publice centrale care raspunde de silvicultura, doi reprezentanti ai Asociatiei
Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania si un reprezentant al
institutiilor de invatamant superior de specialitate.
(3) Examenele se organizeaza anual, in conditiile stabilite potrivit
prezentei legi.
(4) Permisul de vanatoare nu poate fi obtinut de persoanele care, potrivit
legii, nu au dreptul la permis de portarma si nici de cele care, in ultimii 3
ani, au fost sanctionate pentru savarsirea vreunei contraventii prevazute de
prezenta lege.
(5) Permisul de vanatoare se va retrage si se va anula persoanelor care,
dupa obtinerea acestuia, se constata ca se incadreaza in una din categoriile
prevazute la alin. (4), precum si persoanelor care refuza sa se legitimeze la
cererea personalului cu atributii legale sa constate contraventii si
infractiuni in domeniul cinegetic sau care se sustrag controlului acestuia.
Retragerea si anularea permisului de vanatoare se aduc la cunostinta
organizatiilor vanatoresti legal constituite, din Romania, interesate prin
publicarea oficiala a listelor acestora.
(6) Formularele permiselor de vanatoare sunt documente cu regim special,
emise si inseriate de catre Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor
Sportivi din Romania, conform modelului si reglementarilor emise de autoritatea
publica centrala care raspunde de silvicultura si puse la dispozitie
organizatiilor vanatoresti legal constituite."
"Art. 27. - (1) Formularele autorizatiilor individuale sau colective
de vanatoare sunt documente cu regim special, emise si inseriate de catre
Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania si,
respectiv, de Regia Nationala a Padurilor, conform modelului si reglementarilor
emise de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura.
(2) Documentele prevazute la alin. (1) pot fi obtinute si folosite de
gestionarii fondurilor de vanatoare, in conditiile stabilite prin
reglementarile referitoare la organizarea si practicarea vanatorii, elaborate
de catre autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura."
Autorii exceptiei sustin ca aceste prevederi legale contravin dispozitiilor
art. 37 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii se pot
asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de
asociere". Se face referire, de asemenea, si la art. 20 alin. (2) din
Constitutie, care prevede: "Daca exista neconcordanta intre pactele si
tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania
este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile
internationale." Din aceasta perspectiva, sustin autorii exceptiei, este
incalcat si art. 20 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, care la
alin. (1) stabileste ca "Orice persoana are dreptul la libertate de
intrunire si de asociere pasnica", iar la alin. (2) prevede ca
"Nimeni nu poate fi obligat sa faca parte dintr-o asociatie". Pe de
alta parte, se invoca si incalcarea art. 11 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede: "(1)
Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire pasnica si la libertatea de
asociere, inclusiv dreptul de a constitui impreuna cu alte persoane sindicate
si de a se afilia unor sindicate pentru apararea intereselor sale.
(2) Exercitarea acestor drepturi nu poate forma obiectul unor restrictii
decat al acelora care, prevazute de lege, constituie masuri necesare intr-o
societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica,
apararea ordinii si prevenirii infractiunilor pentru protectia sanatatii sau a
moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altei persoane.
Prezentul articol nu interzice ca exercitarii acestor drepturi sa-i fie impuse
restrictii legitime de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai
administratiei de stat."
Examinand textele legale a caror neconstitutionalitate se invoca, prin
raportarea lor la dispozitiile art. 37 alin. (1) si ale art. 20 din
Constitutie, precum si la textul art. 20 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului si la cel al art. 11 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Constitutionala
retine urmatoarele:
1. Critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr.
103/1996, text care prevedea obligativitatea organizatiilor vanatoresti de a se
afilia la Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania
pentru a li se putea atribui gestionarea fondului de vanatoare de catre
autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura, a ramas fara
obiect, intrucat prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129 din 10 septembrie
1999 pentru modificarea Legii fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr.
103/1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 445 din 14
septembrie 1999, aceasta reglementare a fost modificata, in sensul ca
gestionarea fondului de vanatoare se atribuie organizatiilor vanatoresti legal
constituite din Romania fara obligatia de a mai fi afiliate la Asociatia
Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania. In acest fel, din
textul de lege supus examinarii au fost inlaturate dispozitiile a caror
neconstitutionalitate, in raport cu prevederile art. 37 alin. (1) din
Constitutie si cu jurisprudenta (obligatorie, in lumina art. 20 din
Constitutie) a Curtii Europene a Drepturilor Omului (hotararea pronuntata in
cazul "Young, James si Webster impotriva Regatului Unit"), nu a fost
constatata cu majoritate de voturi, anterior repunerii cauzei pe rol. De aceea
Curtea Constitutionala retine ca exceptia de neconstitutionalitate, desi
initial intemeiata sub acest aspect, a devenit inadmisibila, urmand sa fie
respinsa. Aceasta solutie se impune datorita dispozitiilor art. 23 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, republicata, care nu permit Curtii Constitutionale sa
decida decat, astfel cum prevede alin. (1) din acelasi text legal, "asupra
exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti privind
neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o
lege sau dintr-o ordonanta in vigoare [...]".
2. Referitor la dispozitiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 103/1996, prin
care se prevede ca "organizatiile vanatoresti, constituite pe principiul
liberei asocieri a vanatorilor" sunt organizatii "nonprofit", cu
personalitate juridica, patrimoniu distinct si sunt "reprezentate la nivel
national si international de Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor
Sportivi din Romania", Curtea constata ca acestea nu pot fi considerate
neconstitutionale, deoarece ele nu afecteaza prin continutul lor libertatea de
asociere. Stabilirea de catre legiuitor a unei organizatii neguvernamentale
reprezentative nu aduce atingere dreptului constitutional la libera asociere,
ci face parte din regimul juridic pe care legea il prevede din necesitati de
rationalizare a activitatii asociatiilor de vanatoare legal constituite.
Instituirea unor reguli specifice privind reprezentarea organizatiilor
vanatoresti la nivel national si international reprezinta, in aceste conditii,
o masura necesara pentru functionarea sistemului constituit din ansamblul
acestor organizatii in raporturile cu alte structuri cu care ele intra in
legatura la nivel national sau international pentru rezolvarea scopurilor
prevazute de lege.
De aceea, sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate se va
respinge.
3. Un alt text de lege, considerat de autorii exceptiei ca fiind
neconstitutional, este art. 5 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, care prevede ca
"Afilierea organizatiilor vanatoresti la Asociatia Generala a Vanatorilor
si Pescarilor Sportivi din Romania se face potrivit legii si statutului
acesteia".
Critica de neconstitutionalitate are in vedere faptul ca aceasta dispozitie
legala criticata "face din afiliere o conditie pentru ca o asociatie de
vanatoare sa poata gestiona fonduri de vanatoare".
Examinand textul de lege criticat, in lumina acestei sustineri, Curtea
retine ca prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 103/1996 nu pot avea, in
conditiile modificarilor aduse textului art. 4 din lege prin Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 129 din 10 septembrie 1999, decat semnificatia unei
posibilitati pentru organizatiile vanatoresti de a se afilia si nicidecum
semnificatia unei obligatii, intrucat reglementarea art. 4, in noua sa
redactare, nu mai conditioneaza posibilitatea organizatiilor vanatoresti de a
gestiona fonduri de vanatoare de afilierea la Asociatia Generala a Vanatorilor
si Pescarilor Sportivi din Romania.
4. In ceea ce priveste sustinerile autorilor exceptiei, potrivit carora
prevederile art. 26 si 27 din Legea nr. 103/1996 sunt neconstitutionale, din
examinarea argumentelor formulate de acestia Curtea retine ca, in realitate, se
face referire la modalitatea de eliberare a permiselor de vanatoare catre
organizatiile vanatoresti, fiind criticate, asadar, numai dispozitiile art. 26
alin. (2), care prevad ca "Din comisia de examinare fac parte [...] doi
reprezentanti ai Asociatiei Generale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din
Romania [...]", ale art. 26 alin. (6), potrivit carora "Formularele
permiselor de vanatoare sunt documente cu regim special, emise si inseriate de
catre Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania,
conform modelului si reglementarilor emise de autoritatea publica centrala
[...], precum si ale art. 27 alin. (1), text care stabileste ca
"Formularele autorizatiilor individuale sau colective de vanatoare sunt
documente cu regim special, emise si inseriate de catre Asociatia Generala a
Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania si, respectiv, de Regia
Nationala a Padurilor, conform modelului si reglementarilor emise de catre
autoritatea publica centrala care raspunde de silvicultura".
Principala critica adusa acestor texte de lege consta in aceea ca permisele
sau autorizatiile de vanatoare nu au valabilitate decat daca sunt eliberate de
catre Asociatia Generala a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi din Romania, de
unde rezulta ca prin aceasta se incalca in mod flagrant dispozitiile art. 29
pct. 2 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in care se prevede ca
nimeni nu poate fi obligat sa faca parte dintr-o asociatie.
Analizand aceasta critica, Curtea retine ca dispozitiile de lege criticate
nu sunt neconstitutionale, intrucat nu contravin dreptului la libera asociere
prevazut la art. 37 alin. (1) din Constitutie si de actele internationale la
care Romania este parte. In realitate, prin dispozitiile respective legea a
prevazut, in vederea atragerii si a societatii civile, participarea uneia
dintre organizatiile vanatoresti, organizate la nivel national, la realizarea
unor atributii care, prin natura lor, revin statului si care, indeobste, se
exercita de autoritati statale, in legatura cu evidenta si emiterea permiselor
si autorizatiilor de vanatoare. Prin aceasta reglementare legiuitorul nu a
incalcat dreptul constitutional la libera asociere, textele respective neavand
incidenta asupra constituirii insesi a organizatiilor vanatoresti, care, astfel
cum se precizeaza la art. 5 alin. (1) din lege, se realizeaza "pe
principiul liberei asocieri a vanatorilor".
In sfarsit, critica privind necorelarea, pe de o parte, a prevederilor
Legii nr. 103/1996 cu prevederile Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice
(asociatii si fundatii) si cu prevederile Decretului nr. 31/1954 privind
persoanele fizice si persoanele juridice, pe de alta parte, nu are relevanta in
ceea ce priveste controlul de constitutionalitate exercitat de Curte. In acest
sens, jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale a statuat ca numai
autoritatea legiuitoare are competenta de a asigura coordonarea legislatiei si
de a elimina eventualele necorelari existente in sistemul legislativ, avand in
vedere dispozitiile art. 58 alin. (1) din Constitutie.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi
privind art. 4 si art. 5 alin. (1) din Legea nr. 103/1996 si cu unanimitate de
voturi privind celelalte dispozitii criticate,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 4 din Legea fondului cinegetic si a protectiei vanatului nr.
103/1996, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 129/1999,
exceptie ridicata de Asociatia de vanatoare "Caprioara" din Iasi in
Dosarul nr. 5.901/1998 al Tribunalului Iasi si de Asociatia de vanatoare
"George Toparceanu" din Iasi in Dosarul nr. 5.899/1998 al aceleiasi
instante.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5, art.
26 alin. (2) si (6) si ale art. 27 alin. (1) din aceeasi lege, exceptie
ridicata de aceiasi autori in aceleasi dosare.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta