Decizia Nr.1551 din 06.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transport Auto“ - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.614/179/2010 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 457D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât motivarea autorului priveşte probleme ce ţin de fondul cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 1.614/179/2010, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transport Auto“ - S.A. din Suceava cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.144 din 19 noiembrie 2010, pronunţate de Judecătoria Babadag într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 sunt neconstituţionale şi contravin art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 din Constituţie, deoarece stabilesc, în mod greşit, că aparţine firmei culpa şi, implicit, administratorului acesteia, în condiţiile în care există un contract de subînchiriere. Consideră că, în aceste condiţii, sancţiunea nu trebuia aplicată Societăţii Comerciale „Transport Auto“ - S.A. din Suceava, ci societăţii cu care avea un contract de subînchiriere şi al cărei conducător auto nu a respectat normele legale.Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând totodată că asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în raport cu dispoziţiile constituţionale invocate, iar cele statuate în jurisprudenţa sa sunt aplicabile şi în prezenta cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 21/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 31 august 2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 52/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 25 martie 2010.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:– Art. 8 alin. (1) pct. 4: „(1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispoziţiilor Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 şi, după caz, ale Acordului AETR şi constituie contravenţii, dacă acestea nu sunt considerate infracţiuni potrivit legii penale:[...] 4. depăşirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu o oră şi 30 de minute sau mai mult;“; – Art. 9 alin. (1): „Contravenţiile prevăzute la art. 8 se sancţionează după cum urmează:[...] c)cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 şi 38, aplicabilă conducătorului auto, şi faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1-11, 31 şi 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier;“.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: 1. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora Curtea s-a mai pronunţat, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2002 stabilesc contravenţiile pentru încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, precum şi sancţiunile corespunzătoare acestora, sancţiuni ce constau în aplicarea unor amenzi, în majoritatea cazurilor, întreprinderii sau operatorului de transport rutier. Curtea a constatat că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului. Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, Curtea a observat că această critică este neîntemeiată, întrucât comitentul şi prepusul nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi, ca atare, nu li poate aplica acelaşi tratament juridic. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 2. În ceea ce priveşte invocarea art. 21 din Constituţie, din analiza dispoziţiilor criticate - referitoare la contravenţii şi sancţiunile aferente aplicabile pentru nerespectarea obligaţiilor legale, reiese că acestea, pe de o parte, nu conţin norme de natură să contravină accesului la justiţie, iar, pe de altă parte, autoarea excepţiei îşi exercită acest drept constituţional chiar în prezenta cauză, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, excepţia de neconstituţionalitate fiind ridicată cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.144 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Judecătoria Babadag. 3. Distinct de cele arătate, Curtea observă că este neîntemeiată critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia culpa nu i-ar aparţine, pentru motivul că, deşi este proprietarul mijlocului de transport, acesta a fost închiriat altei societăţi pentru desfăşurarea unei activităţi de cărăuşie şi, prin urmare, culpa ar trebui atribuită acestei din urmă societăţi. În aceste condiţii, critica autorului ţine de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale de către instanţa de judecată şi, prin urmare, nu este evidenţiat niciun fine de neconstituţionalitate. Chiar şi în condiţiile în care instanţa ar stabili culpa în sarcina sa, societatea proprietară ar avea la dispoziţie o acţiune în regres împotriva societăţii care foloseşte efectiv mijlocul de transport, astfel încât nici în această situaţie nu sunt încălcate dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) pct. 4 şi art. 9 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transport Auto“ - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 1.614/179/2010 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 decembrie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu