DECIZIE Nr.
1545 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 si art. 58 din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 59 din 26 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53 şi art. 58 din
Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Cameron România" - S.A. din
Ploieşti în Dosarul nr. 2.567/204/2009 al Judecătoriei Câmpina -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 15 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.567/204/2009, Judecătoria Câmpina - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 53
şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cameron Romania" - S.A. din Ploieşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul consideră
că cele două dispoziţii legale criticate sunt contradictorii
şi creează două căi de atac cu regimuri juridice diferite,
ceea ce conduce la încălcarea art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Astfel, calea de atac - plângerea - prevăzută de art. 53 din Legea
nr. 188/2000 este incomplet regiementată de lege, astfel încât
creează posibilitatea unei judecăţi a cauzei fără
participarea tuturor părţilor implicate în raportul juridic civil -
creditor, debitor, executor judecătoresc. Textul de lege criticat dă
posibilitatea ca, în condiţiile în care raportul juridic execuţional
este tripartit, la judecată sa participe doar două părţi -
partea vătămată de refuzul executorului judecătoresc de a
fndeplini un act sau de a efectua o executare silită - şi executorul
judecătoresc, iar hotărârea să fie opozabilă şi
părţii din raportul juridic execuţional care nu a participat la
proces, ceea ce încalcă dreptul la un'proces echitabil.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 58 din
lege reglementează o altă cale de atac împotriva actelor executorului
judecătoresc, fără a face şi precizarea părţilor
litigiului, deşi, susţine autorul excepţiei, acest lucru se
impunea pentru garantarea realizării drepturilor participanţilor la
raportul juridic execuţional civil.
Judecătoria Câmpina - Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate formulate, arătând că dispoziţiile de
lege criticate sunt constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată
şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, dispoziţii care au
următorul conţinut:
- Art. 53: „(1) Refuzul executorului
judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare
silită se motivează, dacă părţile stăruie în
cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data
refuzului.
(2)In cazul refuzului nejustificat de întocmire a
unui act partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de
la data la care a luat cunoştinţă de acest refuz la
judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul
biroul executorului judecătoresc.
(3)Judecarea plângerii se face cu citarea
părţilor. In cazul admiterii plângerii instanţa indică în
hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
(4)Hotărârea judecătoriei este supusă
recursului.
(5)Executorul judecătoresc este obligat să
se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase irevocabile.
(6)Nerespectarea, cu rea-credinţă, de
către executorul judecătoresc a obligaţiei stabilite în alin.
(5) constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la
unu la 3 ani, iar dacă fapta a fost săvârşită din
culpă, cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.";
- Art. 58: „Cei interesaţi sau
vătămaţi prin actele de executare pot formula contestaţie
la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură
civilă."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) cu
privire la accesul liber la justiţie, precum şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000
reglementează calea de atac pe care o are la dispoziţie partea
interesată, respectiv plângerea împotriva refuzului nejustificat al
executorului judecătoresc de a întocmi un anumit act în cadrul procedurii
executării silite. In cazul admiterii plângerii, instanţa indică
în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul, executorul
judecătoresc fiind obligat să se conformeze hotărârii
judecătoreşti rămase irevocabile.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 58 din
Legea nr. 188/2000 constituie norma de trimitere la dispoziţiile Codului
de procedură civilă referitoare la calea de atac a contestaţiei
la executare, care poate fi formulată de orice persoană
interesată sau vătămată prin actele de executare efectuate
în cadrul procedurii executării silite.
Aşa fiind, Curtea reţine că
dispoziţiile legale criticate nu sunt contradictorii, aşa cum
susţine autorul excepţiei, ci reglementează situaţii
juridice diferite, în prima ipoteză, refuzul întocmirii unui act de executare,
iar în cea de-a doua ipoteză, întocmirea unui act de executare de
către executorul judecătoresc, în ambele situaţii fiind necesar
ca partea să justifice un interes sau să demonstreze producerea unei
vătămări.
In ceea ce priveşte participarea părţilor
la judecarea cererilor adresate instanţei, în cazul plângerii introduse la
judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul
biroul executorului judecătoresc, dispoziţiile art. 53 alin. (3) din
Legea nr. 188/2000 prevăd că judecarea plângerii se face cu citarea
părţilor, deci a tuturor persoanelor implicate în raportul juridic
execuţional. In ceea ce priveşte contestaţia la executare,
aceasta se judecă, potrivit dispoziţiilor art. 402 din Codul de
procedură civilă, cu procedura prevăzută pentru judecată
în primă instanţă, care se aplică în mod
corespunzător, deci inclusiv sub aspectul participării
părţilor la judecată.
Prin urmare, Curtea constată că motivele pe
care se întemeiază excepţia de neconstituţionalitate nu pot fi
primite, textele de lege criticate oferind suficiente garanţii pentru
asigurarea accesului la justiţie şi a dreptului la un proces
echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 53 şi art. 58 din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Cameron România" - S.A. din Ploieşti în Dosarul nr.
2.567/204/2009 al Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu