Decizia Nr.154 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Cornelia Badea în Dosarul nr. 646/91/2010, de Simion Constantin Ionel în Dosarul nr. 564/91/2010 şi de Adrian Ploscaru în Dosarul nr. 648/91/2010 ale Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.349D/2010, nr. 1.955D/2010 şi nr. 1.956D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.955D/2010 şi nr. 1.956D/2010 la Dosarul nr. 1.349D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 646/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Cornelia Badea.Prin Încheierea din 29 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 564/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Simion Constantin Ionel.Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 648/91/2010, Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Adrian Ploscaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că adoptarea de către Guvern a acestei ordonanţe de urgenţă nu se justifică prin existenţa unei situaţii extraordinare care să impună adoptarea unor soluţii imediate. În condiţiile în care legiuitorul primar a reglementat deja domeniul învăţământului, nu se justifică intervenţia Guvernului printr-o ordonanţă de urgenţă, această ordonanţă intrând în conflict cu prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. De asemenea, textul criticat contravine şi prevederilor art. 1 alin. (5), art. 44 şi art. 115 din Constituţie.Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, în dosarele nr. 1.349D/2010 şi nr. 1.956D/2010, arată că dispoziţiile art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare sunt contrare Legii fundamentale, excepţia de neconstituţionalitate fiind întemeiată.Tribunalul Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. 1.955D/2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 44 din Constituţie, arată că aceasta este neîntemeiată. Exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, iar legiuitorul este îndreptăţit să stabilească conţinutul şi limitele dreptului de proprietate. În continuare, se arată că textul criticat nu aduce atingere regulii constituţionale care stabileşte că Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, situaţia extraordinară, precum şi urgenţa reglementării fiind justificate prin nevoia diminuării dezechilibrelor existente şi menţinerea deficitului bugetar în limite sustenabile. De asemenea, arată că modificarea numărului maxim de posturi finanţat pentru învăţământul preuniversitar de stat nu afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, nici drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a reţinut că semnificaţia dreptului la muncă este aceea că orice persoană este liberă să aleagă locul de muncă pe care îl doreşte, fără nicio discriminare, din momentul în care condiţiile solicitate pentru respectiva profesie sunt îndeplinite. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, cu următorul conţinut: „Anexa nr. I la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 38/2004 privind unele măsuri în domeniul învăţământului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, aprobată prin Legea nr. 568/2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se înlocuieşte cu anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă.“Anexa se referă la numărul maxim de posturi finanţat pentru învăţământul preuniversitar de stat în anul 2010.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei şi a legilor, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 61 alin. (1) referitoare la rolul şi structura Parlamentului, art. 115 referitoare la delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 6 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit jurisprudenţei sale, pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă este necesară existenţa unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voinţa Guvernului, care pune în pericol un interes public. Astfel, Curtea a reţinut implicaţiile deosebirii terminologice dintre noţiunea de „caz excepţional“, utilizat în concepţia art. 114 alin. (4) din Constituţie anterior revizuirii, şi cea de „situaţie extraordinară“, arătând că, deşi diferenţa dintre cei doi termeni, din punctul de vedere al gradului de abatere de la obişnuit sau comun căruia îi dau expresie, este evidentă, acelaşi legiuitor a simţit nevoia să o pună la adăpost de orice interpretare de natură să minimalizeze o atare diferenţă, prin adăugarea sintagmei „a căror reglementare nu poate fi amânată“, consacrând astfel in terminis imperativul urgenţei reglementării.A se vedea, în acest sens, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, şi Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009.Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - avându-se în vedere necesitatea luării de urgenţă a unor măsuri pentru a se putea asigura respectarea angajamentelor asumate de România prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaţionale, necesitatea adoptării în cel mai scurt timp a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi necesitatea evitării dezechilibrelor macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice.Prin urmare, Curtea constată, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa sa, iar, pe de altă parte, că urgenţa a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate.De asemenea, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 115 alin. (4)-(6) reglementează regimul particular al ordonanţei de urgenţă, acesta referindu-se la cazurile în care aceasta poate fi emisă, la intrarea în vigoare a acesteia şi la domeniul ordonanţei de urgenţă. Astfel, în ceea ce priveşte domeniul în care ordonanţa de urgenţă poate reglementa, Curtea constată că Guvernul este ţinut de dispoziţiile art. 115 alin. (6), în sensul că ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică. Faptul că Parlamentul, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a ţării, potrivit art. 61 din Legea fundamentală, a reglementat deja un domeniu, cum este şi cel al educaţiei, nu se circumscrie motivelor de neconstituţionalitate care pot fi reţinute în cazul unei ordonanţe de urgenţă.În final, Curtea constată că celelalte prevederi constituţionale, precum şi prevederile din actele internaţionale invocate de către autorul excepţiei nu au incidenţă în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare, excepţie ridicată de Cornelia Badea în Dosarul nr. 646/91/2010, de Simion Constantin Ionel în Dosarul nr. 564/91/2010 şi de Adrian Ploscaru în Dosarul nr. 648/91/2010 ale Tribunalului Vrancea - Secţia comercială şi de contencios administrativ fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu