DECIZIE Nr.
1526 din 25 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - presedinte
Aspazia Cojocaru -judecator
Acsinte Gaspar -judecator
Mircea Stefan Minea -judecator
Ion Predescu -judecator
Tudorel Toader -judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Minca.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau si
Lucian Ioan Nicolau în Dosarul nr. 8.037/245/2005 al Tribunalului lasi - Sectia
penala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care
procedura de citare a fost legal îndeplinita.
La dosar partea Agentia Nationala de Administrare
Fiscala a depus concluzii scrise prin care solicita respingerea ca neîntemeiata
a exceptiei de neconstitutionalitate.
Cauza fiind în stare de judecata, presedintele acorda
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata
urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2009, pronuntata în
Dosarul nr. 8.037/245/2005, Tribunalul Iasi - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 360
alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin
Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau si Lucian Ioan Nicolau.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca prevederile legale mentionate încalca
dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetatenilor în fata legii, art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea
dreptului la aparare si art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele
internationale privind drepturile omului, precum si ale art. 6 paragraful 3
lit. b) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale referitoare la drepturile oricarui acuzat, deoarece inculpatii din
cauzele penale sunt tratati în mod diferit în functie de starea lor de
libertate ori detinere. De asemenea, în opinia lor, accesul liber si
nerestrictionat la actele dosarului nu presupune exclusiv dreptul de „a
citi" pe un colt de masa, alaturi de alti zeci de oameni care circula în
jur si depun diverse cereri, ci libertatea de a studia în conditii nerestrictionate
de timp si spatiu.
Tribunalul Iasi - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului,
Guvernul si Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate îl
constituie dispozitiile art. 360 alin. 3 din Codul de procedura penala - Comunicarea
hotarârii, care au urmatorul continut: „Dupa redactarea hotarârii, inculpatilor
prevazuti în alineatul precedent li se comunica copii de pe aceasta."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca
prin dispozitiile legale criticate sunt încalcate prevederile constitutionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetatenilor în fata legii, art.
24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare si art. 20 alin.
(2) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, precum
si ale art. 6 paragraful 3 lit. b) din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale referitoare la drepturile oricarui
acuzat.
Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea
constata ca prevederile legale criticate sunt norme de procedura, stabilite de
legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din
Constitutie.
Astfel, faptul ca, potrivit reglementarii criticate,
copie de pe hotarâre se comunica numai inculpatilor detinuti sau aflati în
vreuna dintre situatiile prevazute de art. 171 alin. 2 din Codul de procedura
penala ori celor care au lipsit de la pronuntare nu este de natura sa aduca
atingere dreptului la aparare, respectiv dreptului la un proces echitabil al
acestora, câta vreme partile, fiind prezente, au posibilitatea sa cunoasca
solutia instantei si sa actioneze în consecinta, exercitându-si fara nicio
îngradire drepturile procesuale prevazute de lege.
De asemenea, nu poate fi retinuta nici pretinsa
încalcare a egalitatii în drepturi, întrucât, potrivit unei constante
jurisprudente, egalitate nu înseamna uniformitate, astfel încât la situatii
diferite regimul juridic aplicabil nu poate fi decât diferit. Situatia diferita
a partilor prezente la dezbateri sau la pronuntare si care, în cunostinta de
cauza, pot sa promoveze caile de atac împotriva hotarârii pronuntate justifica
un tratament juridic diferit.
De altfel, instituirea regulilor de desfasurare a
procesului în fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a
legiuitorului. Acesta este sensul art. 129 din Constitutie, text care face referire
la „conditiile legii", atunci când reglementeaza exercitarea cailor de
atac, ca de altfel si al art. 126 alin. (2) din Constitutie, care, referindu-se
la competenta instantelor judecatoresti si la procedura de judecata, stabileste
ca acestea „sunt prevazute numai prin lege".
De asemenea, prevederile de lege criticate nu încalca
dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 din
Constitutie, întrucât nu suprima dreptul partilor interesate de a-si exercita
drepturile procesuale.
Cât priveste critica referitoare la starea de fapt
existenta, potrivit careia în cadrul anumitor instante modalitatea concreta de
acces la actele din dosar este nesatisfacatoare, Curtea constata ca
excedeaza controlului pe care aceasta are competenta sa îl exercite si
priveste cu precadere aspecte organizatorice de logistica. Faptul ca o parte
sau alta este nemultumita de conditiile concrete de acces la dosar nu este o
consecinta a textului legal contestat.
In sfârsit, dintr-o alta perspectiva, Curtea constata ca
exceptia tinde, prin critica formulata, sa solicite Curtii completarea
dispozitiilor legale cu norme potrivit carora ar trebui instituita
obligativitatea comunicarii copiilor de pe hotarâri tuturor partilor. Or,
potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si
functionarea Curtii Constitutionale, aceasta „se pronunta numai asupra
constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata, fara a putea
modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1)lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiata exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 360 alin. 3 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de Constantin Florin Nicolau, Gheorghe Nicolau si
Lucian Ioan Nicolau în Dosarul nr. 8.037/245/2005 al Tribunalului Iasi - Sectia
penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata în sedinta publica din data de 25 noiembrie
2010.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru