DECIZIE Nr.
1523 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozi?iilor art. 80 si 81 din Legea nr. 168/1999
privind solutionarea conflictelor de munca, art. 3 pct. 3 din Codul de
procedura civila, art. 2 alin. (3) si art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si art. V din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri
pentru solutionarea unor aspecte financiare în sistemul justitiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 56 din 25 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 80 şi 81 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3 pct. 3 din Codul de
procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale şi art. V din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru
soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
excepţie ridicată de Camelia Rusu, Sonia Deaconescu, Ioana Delia
Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de Lehel Bârna Szots în Dosarul
nr. 3360.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 14 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 3360.1/102/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş -
Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru
minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 80 şi 81
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
art. 3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale şi art. V din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Excepţia a fost ridicată de Camelia Rusu,
Sonia Deaconescu, Ioana Delia Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de
Lehel Bârna Szots într-un dosar având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
arată, în esenţă, că prevederile legale atacate îi
privează de calea de atac a apelului, drept de care se bucură
alţi justiţiabili în materie civilă, lipsindu-i de un proces
echitabil şi de o cale de atac garantată altor cetăţeni. De
asemenea, autorii mai arată că dispoziţiile art. 2 alin. (3)
şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 sunt contrare art. 146 lit. d),
art. 147 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 126 alin. (3) şi art. 124
alin. (1) din Constituţie, deoarece Curtea Constituţională
şi-a stabilit propria competenţă de a interpreta acte normative
supuse controlului, deşi Constituţia oferă Curţii
Constituţionale doar posibilitatea de a declara sau nu un text legal ca
fiind neconstituţional, fără a putea trece la interpretarea
acestuia. In opinia autorilor, interpretarea legilor şi a
ordonanţelor este de competenţa exclusivă a Parlamentului
şi a instanţelor judecătoreşti. Astfel, problemele de
interpretare şi aplicare a legii fiind de atributul suveran al
instanţei de judecată, nu se pot constitui în aspect de
constituţionalitate a textelor de lege supuse controlului Curţii.
Art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008
contravine art. 16 alin. (1) raportat la art. 1 alin. (3) şi (5) coroborat
cu art. 11 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 14 din
Convenţia europeană a drepturilor omului, directivelor nr. 43/2000
şi nr. 78/2000 ale CE., art. 2 alin. 1 şi art. 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia
civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori
şi familie consideră că textele
legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, concluziile scrise depuse
de părţi, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 80 şi 81 din Legea nr.
168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, art.
3 pct. 3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art.
3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, şi art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie
2008, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 80 din Legea nr. 168/1999: „Termenul de
recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii
pronunţate de instanţa de fond.";
- Art. 81 din Legea nr. 168/1999: „(1) In caz de admitere
a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în
următoarele situaţii:
a) soluţionarea cauzei de instanţa de
fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la
competenţă;
b) judecata în fond a avut loc în lipsa
părţii care nu a fost legal citată.";
- Art. 3 pct. 3 din Codul de procedură
civilă: „Curţile de apel judecă: [...]
3. ca instanţe de recurs, recursurile declarate
împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva
hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale,
care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte
cazuri expres prevăzute de lege;";
- Art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992: „Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului."
- Art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: „In
exercitarea atribuţiilor care îi revin Curtea Constituţională
este singura în drept să hotărască asupra competenţei
sale."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la
justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 51 cu privire la
dreptul de petiţionare, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, art. 129 privind exercitarea căilor de atac
şi ale art. 1, 6, 13, 14, 17 şi 18 din Convenţia europeană
a drepturilor omului.
Examinând excepţia, Curtea constată că
s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor
dispoziţii legale în raport cu critici asemănătoare. Astfel, în
ceea ce priveşte dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999, prin
Decizia nr. 461 din 1 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 580 din 5 iulie 2006, Curtea Constituţională a
reţinut că acest text de lege este în concordanţă cu
prevederile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit
cărora competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite
numai prin lege, iar căile de atac împotriva hotărârilor
judecătoreşti se exercită în condiţiile legii.
După cum a statuat în mod constant Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa, cu excepţia dreptului
la un dublu grad de jurisdicţie în materie penală, nici Constituţia
şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd câte
grade de jurisdicţie trebuie asigurate pentru soluţionarea
diferitelor litigii, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva
hotărârilor judecătoreşti ori condiţiile procedurale de exercitare
a acestora.
Cu privire la dispoziţiile art. 81 din Legea nr.
168/1999, prin Decizia nr. 13 din 9 ianuarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2007, Curtea
Constituţională a reţinut că textul de lege examinat nu
îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu
prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile
procedurale, astfel încât să se împiedice desfăşurarea în mod
echitabil a procesului.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3 pct.
3 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 551 din 18
octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.064 din 28 noiembrie 2005, decizie ce se referea la tot art. 3, Curtea
Constituţională a reţinut că, în conformitate cu prevederile
art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate
numai în condiţiile legii şi, ca atare, legiuitorul este suveran în
adoptarea regulilor de procedură, însă, evident, respectând şi
celelalte principii şi dispoziţii constituţionale.
Raţiunile care au stat la baza adoptării
soluţiilor anterioare îşi păstrează valabilitatea şi
în prezent, astfel încât acestea se impun a fi menţinute.
Referitor la dispoziţiile art. 2 alin. (3) şi
ale art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că ea este
o autoritate publică politico-jurisdicţională care se
situează în afara sferei puterii legislative, executive sau
judecătoreşti, rolul său fiind acela de a asigura
supremaţia Constituţiei, ca Lege fundamentală a statului de
drept. Este adevărat că în exercitarea acestei atribuţii Curtea
dispune de modalităţi de control jurisdicţional al
supremaţiei Constituţiei, asemănătoare jurisdicţiei
unei instanţe judecătoreşti, procedurile prin care se
realizează atribuţiile Curţii au trăsăturile
procedurilor judecătoreşti, iar în exercitarea atribuţiilor,
judecătorii sunt independenţi şi inamovibili. Acest lucru nu are
nicidecum semnificaţia exercitării funcţiei puterii
judecătoreşti sau a existenţei posibilităţii de
control judiciar, exercitat de către instanţele de judecată,
asupra deciziilor pronunţate de către Curtea
Constituţională.
Legiuitorul este îndreptăţit să reglementeze
competenţa şi atribuţiile Curţii Constituţionale în
mod diferit de acelea ale instanţelor de judecată, fiind vorba de
instituţii cu natură juridică şi funcţii diferite, în
deplin acord cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin.
(4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor
legislativă, executivă şi judecătorească. De altfel,
acest lucru a fost reţinut şi prin Decizia Curţii
Constituţionale nr. 827 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009.
Cu privire la dispoziţiile art. V din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 75/2008, Curtea
Constituţională constată că acestea au fost abrogate prin
Legea nr. 76/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru
soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 8
aprilie 2009. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, potrivit cărora „Curtea Constituţională
decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii
dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]", excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 urmează să fie
respinsă ca inadmisibilă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 şi 81 din Legea
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, art. 3 pct.
3 din Codul de procedură civilă, art. 2 alin. (3) şi art. 3
alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Camelia Rusu,
Sonia Deaconescu, Ioana Delia Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de
Lehel Bârna Szots în Dosarul nr. 3360.1/102/2007 al Curţii de Apel Târgu
Mureş - Secţia civilă, de muncă şi asigurări
sociale, pentru minori şi familie.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. V din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri
pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei,
excepţie ridicată de Camelia Rusu, Sonia Deaconescu, Ioana Delia
Lucaci, Iulian Bălan Constantin şi de Lehel Bârna Szots în Dosarul
nr. 3360.1/102/2007 al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae