DECIZIE Nr.
1521 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanta Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 50 din 20 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Again" - S.R.L. Unipersonale Meolo în Dosarul nr.
1.815/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de
judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19
noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.815/88/2009, Tribunalul Tulcea -
Secţia civilă, comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8
alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Again" - S.R.L.
Unipersonale Meolo.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât, în noua redactare, elimină recursul ce putea fi
exercitat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea în anulare,
fapt ce afectează substanţa dreptului debitorului şi lipseşte actul de justiţie
de finalitatea acestuia, impusă de exigenţele statului de drept şi de
garanţiile constituţionale. Consideră că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 acordă protecţie judiciară relei-credinţe a creditorului,
pe care o şi încurajează, întrucât orice pretins creditor poate fi favorizat
economic, prin intrarea în patrimoniul acestuia a unei sume asupra căreia nu
are niciun drept şi prin acordarea posibilităţii de a folosi această sumă
pentru o perioadă îndelungată, până în momentul în care acesta ar fi obligat să
o restituie.
Tribunalul Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de
contencios administrativ, invocând jurisprudenţa în
materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, cu următorul conţinut: „Hotărârea prin care a fost
respinsă cererea în anulare este irevocabilă."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la
dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) privind dreptul de
proprietate privată şi art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă şi dispoziţiile
art. 6 paragraful 1 privind dreptul
la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din
Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, art. II - 107
alin. (2) privind dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen
rezonabil din Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, art. 7
referitor la egalitatea în drepturi a persoanelor şi art. 8 privind dreptul la
satisfacţia efectivă din partea instanţelor din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că procedura somaţiei de plată, reglementată prin Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001, este o procedură specială în materia executării creanţelor, iar
legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată, conform
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege", evident cu condiţia ca nicio normă de procedură să nu
contravină vreunei dispoziţii constituţionale. Cu privire la dispoziţiile art.
8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, Curtea s-a mai pronunţat, de
altfel, prin Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat
conformitatea textului în cauză cu Legea fundamentală, stabilind că specificul
domeniului supus reglementării a impus adoptarea unor soluţii diferite faţă de
cele din dreptul comun. Chiar dacă cererea în anulare este o cale de atac cu
fizionomie juridică proprie, iar hotărârea de respingere a acesteia este
irevocabilă, dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu
prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora căile de atac se exercită
„în condiţiile legii".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a
determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale,
argumentarea şi soluţia reţinute în decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului
nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Again" - S.R.L. Unipersonale Meolo în Dosarul nr.
1.815/88/2009 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu