DECIZIE Nr.
152 din 25 februarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004
privind redresarea financiara si falimentul societatilor de asigurare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 317 din 14 mai 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind
redresarea financiară şi falimentul societăţilor de
asigurare, excepţie ridicată de Direcţia Generală de
Administrare a Marilor Contribuabili în Dosarul nr. 48.707/3/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a comercială.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, domnul consilier juridic Iulian Corolea, lipsind celelalte
părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a acesteia,
invocând încălcarea art. 21 din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 31 martie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 48.707/3/2005, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind redresarea
financiară şi falimentul societăţilor de asigurare.
Excepţia a fost ridicată de Direcţia
Generală de Administrare a Marilor Contribuabili într-o cauză având
ca obiect un litigiu comercial.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate
autorul arată că, potrivit textului
criticat, actul de sesizare a tribunalului pentru angajarea răspunderii
membrilor organelor de conducere ale debitoarei poate fi întocmit de
către: judecătorul-sindic, lichidator, creditorii de asigurări
şi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, acest drept nefiind
acordat şi creditorilor bugetari ale căror creanţe au rezultat
din alte raporturi juridice decât cele de asigurări, aceştia din
urmă fiind dependenţi de liberul arbitru al celor care pot promova o
astfel de acţiune. Textul criticat încalcă prevederile art. 21 din
Constituţie, potrivit căruia orice persoană se poate adresa
justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor
şi a intereselor sale legitime. Accesul liber la instanţe este
conceput ca dreptul oricărei persoane de a se putea adresa instanţei
de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale
legitime, garantându-se că exercitarea acestui drept nu poate fi
îngrădită prin nicio lege. Accesul liber la justiţie este
consacrat ca drept fundamental atât prin art. 21 din Constituţia României,
cât şi prin art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin art. 10
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cât şi prin art.
14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi
politice. In condiţiile stabilite de art. 52 alin. (1) din legea
criticată, Ministerul Finanţelor prin organele sale subordonate,
creditor al societăţilor de asigurări pentru obligaţii
fiscale neachitate de contribuabil, este lipsit de dreptul la un proces
echitabil, fiindu-i încălcat dreptul de a-şi apăra interesele în
cauzele de faliment.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a
comercială consideră că
dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Avocatul Poporului nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile
părţii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 503/2004 privind
redresarea financiară şi falimentul societăţilor de
asigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.193
din 14 decembrie 2004, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 52 alin. (1): „(1) In vederea adoptării
hotărârii de obligare a persoanelor prevăzute la art. 50 alin. (1) la
plata parţială a pasivului societăţii de asigurare insolvabile,
tribunalul poate fi sesizat de către judecătorul-sindic, de
lichidator sau de oricare dintre creditorii de asigurări, precum şi
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Pe baza actelor din dosarul
cauzei, tribunalul poate încuviinţa instituirea unor măsuri
asigurătorii."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la
justiţie cuprinse în art. 21.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate este
nemulţumit de faptul că textul legal criticat nu include pe
creditorii bugetari printre participanţii la procedura falimentului
societăţilor de asigurări care pot formula cerere de atragere a
răspunderii conducătorilor societăţii.
Curtea constată că autorul excepţiei de
neconstituţionalitate cere, de fapt, modificarea şi completarea
prevederilor legale, fapt ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale, întrucât, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 643 din 16 iulie 2004, „Curtea Constituţională se
pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau
completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr.
503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul
societăţilor de asigurare, excepţie ridicată de
Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în Dosarul
nr. 48.707/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 25 februarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae