DECIZIE Nr.
152 din 21 februarie 2008
privind exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanta
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 207 din 18 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia Miu -
prim-magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului
nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de Marian Vlad în
Dosarul nr. 844/94/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal răspunde personal Marian Vlad,
autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Autorul excepţiei susţine excepţia de
neconstitutionalitate astfel cum a motivat-o în faţa instanţei de fond, arătând
că începând cu data de 1 ianuarie 2008 s-au ridicat restricţiile instituite,
ceea ce dovedeşte că acestea nu au fost impuse din motive de interes public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 844/94/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa
Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, excepţie ridicată de
Marian Vlad într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva unui
proces-verbal de constatare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 44 alin. (2) din
Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997, prin care s-a instituit măsura restricţiilor
de circulaţie, contravin dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din Constituţie,
deoarece interdicţia de a efectua transportul, rulând pe drumul naţional de la
expeditor la punctul de lucru al destinatarului, este echivalentă cu încălcarea
dreptului constituţional la muncă.
Tribunalul Bucureşti
- Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este
neîntemeiată, întrucât restricţiile instituite au caracter temporar, iar autorul excepţiei îşi poate
exercita profesia prin folosirea altor căi rutiere.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece ele nu aduc atingere
dreptului la muncă, ci reprezintă măsuri de natură să prevină efectele negative
şi să asigure protecţia participanţilor la trafic.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl
constituie prevederile art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997
privind regimul drumurilor, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998. Ulterior republicării, prevederile art. 44
alin. (2) au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 79/2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 413/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare. Aceste prevederi au următorul cuprins:
„Pentru protecţia unor sectoare de drumuri administratorii acestora pot
institui restricţii cu caracter temporar, semnalizate corespunzător, privind
viteza, masa totală maximă admisă şi masa maximă admisă pe axă ale vehiculelor
admise să circule pe sectorul respectiv, cu informarea Poliţiei rutiere, a
Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi a utilizatorilor."
Curtea reţine că, în opinia autorului excepţiei de
neconstitutionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale referitoare la dreptul la muncă şi la libertatea de alegere a
profesiei şi a locului de muncă, care sunt prevăzute la art. 41 alin. (1) din
Constituţie, iar nu la art. 38 alin. (1) cum, eronat, a precizat autorul.
Examinând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Având în vedere că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.
43/1997, drumurile publice fac parte din sistemul naţional de transport, care
prin importanţa sa este de interes public, Curtea reţine că legiuitorul are legitimarea constituţională să
instituie reguli obligatorii privind administrarea, întreţinerea şi exploatarea
drumurilor publice pentru a transpune în practică dispoziţiile cuprinse la art.
135 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora statul trebuie să asigure
protejarea intereselor naţionale.
Analizând conţinutul concret al dispoziţiilor
criticate, Curtea mai reţine că acestea prevăd restricţii de circulaţie pe
drumurile publice, cu caracter temporar, privind sarcinile pe axe ale
vehiculelor. Restricţiile instituite au semnificaţia unor măsuri de protecţie legală, ce vizează securitatea
circulaţiei bunurilor şi a persoanelor.
Aşa fiind, nu se poate reţine că dispoziţiile criticate
ar încalcă dreptul la muncă prevăzut de art. 41 alin. (1) din
Constituţie, deoarece măsura legislativă de instituire a unor restricţii de
circulaţie, cu caracter temporar, este justificată obiectiv şi raţional şi este
proporţională cu situaţia care a determinat-o. Deosebit de aceasta, Curtea
constată că dispoziţiile criticate nu aduc o restrângere dreptului la muncă,
deoarece reţeaua de transport rutier permite ca circulaţia autovehiculelor spre
punctul de destinaţie să se desfăşoare şi pe variante ocolitoare sau deviate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art.146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind
regimul drumurilor, excepţie ridicată de Marian Vlad în Dosarul nr. 844/94/2007
al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu