DECIZIE   Nr. 152 din 10 mai 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 463 din 14 august 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de Marta Toader si Oprea Voinea in Dosarul nr. 1.184/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public arata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor criticate Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 210/2000 si prin Decizia nr. 192/2000, respingand exceptiile ridicate. In consecinta, se solicita respingerea exceptiei, avand in vedere jurisprudenta Curtii Constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 august 2000, pronuntata in Dosarul nr. 1.184/2000, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de Marta Toader si Oprea Voinea intr-o cauza penala.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala nu asigura persoanelor cercetate, in faza efectuarii actelor premergatoare inceperii urmaririi penale, exercitarea dreptului la aparare, incalcandu-se astfel art. 24 alin. (1) si art. 20 din Constitutie, precum si prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. De asemenea, se arata ca prevederile art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal contravin art. 72 alin. (3) lit. i) din Legea fundamentala. In motivarea acestor sustineri se arata ca "in faza actelor premergatoare se pot administra orice mijloace de proba in secret, fara ca acuzatul sa ia la cunostinta oficial despre faptele ce i se imputa", precum si ca in aceeasi faza "persoanei cercetate, impotriva careia se administreaza probe in acuzare, nu-i este garantat dreptul la aparare, intrucat formal nu are calitatea de invinuit si nici de inculpat".
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala, exprimandu-si opinia, apreciaza ca dispozitiile art. 6 alin. 1 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala in corelatie cu cele ale art. 224 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care, in cadrul actelor premergatoare, persoanelor cu privire la care se efectueaza aceste acte nu le este garantat dreptul la aparare. Aceasta pentru ca alin. (1) al art. 24 din Constitutie nu cuprinde distinctii referitoare la existenta vreunui proces sau la vreo calitate procesuala a persoanei. Aceasta din urma ipoteza formeaza obiectul de reglementare al alin. (2) din articolul precizat, care cuprinde insa acceptiunea restransa a dreptului la aparare (circumscris la existenta unui "proces" si la calitatea de "parte" a persoanei). In opinia instantei art. 224 din Codul de procedura penala contravine prevederilor constitutionale si reglementarilor internationale invocate, in masura in care actele premergatoare efectuate "in vederea inceperii urmaririi penale" devin componente, sub aspect probator, ale procesului penal (mai precis ale fazei de urmarire penala) si au fost nesocotite dispozitiile constitutionale privind garantarea dreptului la aparare. Prin urmare, conchide instanta, "acceptiunea constitutionala a art. 224 alin. 3 din Codul de procedura penala nu poate fi decat aceea potrivit careia procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba in procesul penal doar in masura in care a fost garantat dreptul la aparare, in sensul larg al sintagmei, care include si posibilitatea folosirii avocatului".
    Cu privire la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal instanta arata ca <<Legea fundamentala reglementeaza prin lege organica "statutul functionarilor publici" [art. 72 alin. (3) lit. i) din Constitutie] si "regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala" [art. 72 alin. (3) lit. e) din Constitutie]. Normele juridice ale art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal nu anuleaza aceasta distinctie. La randul lor, ele sunt cuprinse intr-o lege organica - Codul penal in acord cu art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie>>. In concluzie apreciaza exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal ca fiind neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca "art. 24 din Constitutie, astfel cum este formulat, exprima continutul dreptului la aparare, in cele doua acceptiuni ale sale: dreptul la aparare care cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc si posibilitatea folosirii unui avocat. Atat art. 6 alin. 1, cat si art. 172 nu fac altceva decat sa transpuna in Codul de procedura penala garantiile constitutionale mentionate mai sus, prin acordarea posibilitatii partilor de a avea garantat, pe tot parcursul procesului penal, dreptul de aparare si de a beneficia, in cursul urmaririi penale, de un avocat. In ceea ce priveste art. 224 din Codul de procedura penala, simpla instituire a posibilitatii efectuarii, in vederea inceperii urmaririi penale, a unor acte premergatoare nu este de natura a aduce atingere dreptului la aparare, atata timp cat acesta este pe deplin respectat in cursul procesului penal - actele premergatoare efectuandu-se in vederea inceperii urmaririi penale, deci inaintea inceperii procesului penal".
    Prin urmare, arata Guvernul, art. 6 alin. 1, art. 172 si art. 224 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor art. 24 din Constitutie.
    In ceea ce priveste concordanta cu prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se arata ca "art. 6 pct. 3 lit. a) - d) acorda dreptul oricarui acuzat de a fi informat, in termenul cel mai scurt, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa". Astfel, considera Guvernul, notiunea de "acuzatie" trebuie definita conform conventiei mai mult in sens material decat formal si se refera la "existenta unei notificari din partea autoritatilor cu privire la impunerea savarsirii unei infractiuni". In acest sens este suficienta luarea unor masuri care sa presupuna existenta unei astfel de imputari si care sa antreneze consecinte importante cu privire la situatia persoanei suspectate (cazurile Deweer impotriva Belgiei, 1980, Foti si altii impotriva Italiei, 1982).
    Ceea ce este important pentru existenta unei "acuzatii", se arata in continuare, este momentul in care autoritatea competenta exprima in mod neechivoc opinia ca persoana vizata este autorul faptei in cauza. Determinarea acestui moment este importanta atat pentru calcularea "termenului rezonabil" in care trebuie solutionata o cauza, cat si pentru determinarea timpului necesar unei persoane acuzate de a-i pregati apararea. Prin urmare, arata Guvernul, art. 6 alin. 1, art. 172 si art. 224 din Codul de procedura penala nu incalca art. 6 pct. 3 lit. a) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si, pe cale de consecinta, nici art. 20 alin. (1) din Constitutie.
    Referitor la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 147 alin. (1) si art. 258 din Codul penal se arata ca reglementarile art. 246 - 250 din Codul penal referitoare la "functionari publici" se aplica si celorlalti functionari. In acest sens face referire la practica Curtii Constitutionale care, prin numeroase decizii, dintre care se mentioneaza Decizia nr. 35/1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 108/1994, Decizia nr. 130/1994, ramasa definitiva prin Decizia nr. 28/1995, si Decizia nr. 81/1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 76/1997, a statuat ca reglementarile referitoare la notiunile de "functionar public" si "functionar", inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de acestia, sunt de nivelul legii.
    In subsidiar, raspunzandu-se criticilor aduse de autorul exceptiei, se arata ca atat Codul penal, cat si Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici sunt legi organice, iar neconcordanta care se sustine ca ar exista intre art. 147 din Codul penal si dispozitiile din Legea nr. 188/1999 nu ridica o problema de ordin constitutional, ci o problema de interpretare juridica.
    In concluzie, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 raportat la art. 258 din Codul penal este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal, al caror continut este urmatorul:
    Art. 6 alin. 1 din Codul de procedura penala:
    "Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti in tot cursul procesului penal.";
    Art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala:
    "In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost incunostintat de data si ora efectuarii actului.";
    Art. 224 din Codul de procedura penala:
    "In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate efectua acte premergatoare.
    De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei nationale.
    Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba.";
    Art. 147 alin. 2 din Codul penal
    "Prin <<functionar>> se intelege persoana mentionata in alin. 1, precum si orice salariat care exercita o insarcinare in serviciul unei alte persoane juridice decat cele prevazute in acel alineat.";
    Art. 258 din Codul penal
    Dispozitiile art. 246 - 250 privitoare la functionarii publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o treime."
    Textele constitutionale care se sustine ca ar fi incalcate sunt cele cuprinse in art. 20, art. 24 alin. (1) si in art. 72 alin. (3) lit. i) si l):
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 72 alin. (3)
    "Prin lege organica se reglementeaza: [...]
    i) statutul functionarilor publici; [...]
    l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala;".
    Totodata se arata ca sunt incalcate si dispozitiile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "Orice acuzat are, in special, dreptul:
    a) sa fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limba pe care o intelege si in mod amanuntit, asupra naturii si cauzei acuzatiei aduse impotriva sa;
    b) sa dispuna de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii sale;
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;
    d) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea martorilor apararii in aceleasi conditii ca si martorii acuzarii [...]".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca, in esenta, autorii exceptiei de neconstitutionalitate critica dispozitiile art. 6 alin. 1 si ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala, intrucat acestea limiteaza exercitiul dreptului la aparare al invinuitului si al inculpatului, asigurandu-l doar pe parcursul procesului penal, iar nu si in faza premergatoare procesului, desi, in temeiul art. 224 din acelasi cod, organul de urmarire penala efectueaza numeroase acte de cercetare anterior declansarii procesului penal. Se sustine ca organul de urmarire penala nu este obligat sa incunostinteze persoana cercetata in legatura cu actele premergatoare si nici sa asigure acesteia exercitarea dreptului la aparare si asistarea aparatorului la efectuarea acestor acte. In consecinta, se apreciaza ca aceste texte din Codul de procedura penala contravin art. 24 alin. (1) din Constitutie si art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 147 alin. 2 si art. 258 din Codul penal autorii exceptiei considera ca aceste dispozitii sunt neconstitutionale, deoarece, potrivit art. 72 alin. (3) lit. l) din Constitutie, regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala se stabileste tot prin lege organica. Or, sustin acestia, fata de aceasta diferentiere stabilita de Constitutie in regimul juridic al "Functionarilor publici" si in regimul general privind raporturile de munca, este evident ca dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal, care anuleaza distinctia facuta de Legea fundamentala, sunt neconstitutionale.
    I. In legatura cu sustinerea potrivit careia dispozitiile art. 6 alin. 1, cat si cele ale art. 172 alin. 1 din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, Curtea Constitutionala constata ca, dimpotriva, aceste dispozitii transpun in norme procedurale, pentru inculpat, invinuit si celelalte parti ale procesului penal, pe tot parcursul acestuia, principiul constitutional al dreptului la aparare, precum si dreptul acestora de a fi asistati de aparator.
    Curtea constata, de asemenea, ca, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. 1 din Codul de procedura penala, "Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege". Art. 224 din Codul de procedura penala reglementeaza posibilitatea efectuarii unor acte premergatoare inceperii procesului penal. Faza actelor premergatoare nu este parte componenta a procesului penal si, intr-adevar, pentru aceasta faza nu este reglementata asigurarea exercitarii dreptului la aparare. Este de observat insa ca, potrivit prevederilor art. 224 alin. 1 din Codul de procedura penala, actele premergatoare se efectueaza "in vederea inceperii urmaririi penale".
    Inceperea urmaririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni, astfel cum prevede art. 228 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit caruia "Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu exceptia celui de la lit. b1)". Inceperea urmaririi penale se dispune in personam numai daca exista in acelasi timp suficiente date si cu privire la persoana autorului infractiunii.
    Totodata alin. 3 al art. 224 din Codul de procedura penala prevede ca "Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare poate constitui mijloc de proba". Rezulta deci ca in aceasta faza, cu exceptia procesului-verbal mentionat in textul citat, nu pot fi efectuate acte care sa constituie mijloace de proba in sensul prevederilor art. 64 din Codul de procedura penala si care sa vizeze o anumita persoana, banuita ca fiind autorul infractiunii. Asadar, sub acest aspect exceptia este neintemeiata.
    II. Curtea Constitutionala constata ca este neintemeiata si cea de-a doua critica de neconstitutionalitate, referitoare la incalcarea prevederilor art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand aceasta critica, Curtea retine ca art. 6 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza "drepturile acuzatului". In sensul acestui articol notiunea de "acuzat" priveste persoana careia i se imputa, formal si explicit sau implicit, prin efectuarea unor acte de urmarire penala indreptate impotriva sa, savarsirea unei infractiuni. Asa cum s-a aratat si anterior, potrivit regulilor procedurii penale romane, asemenea acte se efectueaza doar in cursul procesului penal, in conditiile asigurarii exercitarii dreptului la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie.
    Fata de cele aratate Curtea retine ca textele de lege criticate nu contravin art. 24 din Legea fundamentala nici prin raportarea lor la prevederile art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale, prevederi aplicabile potrivit dispozitiilor art. 20 din Constitutie, exceptia de neconstitutionalitate urmand sa fie respinsa si sub acest aspect.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 210 din 26 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 110 din 5 martie 2001. Prin aceasta decizie Curtea a respins, cu majoritate de voturi, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1, art. 172 alin. 1 si art. 224 din Codul de procedura penala, prin raportare la art. 24 din Constitutie, precum si la art. 6 pct. 3 lit. a) - d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Atat considerentele, cat si solutia din decizia mentionata isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata. Asa fiind, intrucat nu au intervenit imprejurari noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constitutionala urmeaza sa respinga exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala.
    III. De asemenea, Curtea observa ca si cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal s-a mai pronuntat. Astfel, prin Decizia nr. 192 din 12 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2001, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 147 alin. 1 si 2 si ale art. 258 din Codul penal. In considerentele acestei decizii Curtea a retinut ca: "Prin art. 258 din Codul penal se prevede incriminarea faptelor prevazute de art. 246 - 250 si in cazurile in care autorul nu are calitatea de <<functionar public>>, ci este un alt <<functionar>>, facand distinctie doar sub aspectul limitelor pedepsei aplicabile. Stabilirea conditiilor pentru indeplinirea cerintei de subiect activ calificat in cazul anumitor infractiuni intra in atributiile exclusive ale legiuitorului. Curtea Constitutionala, in jurisprudenta sa, a retinut in mod constant ca notiunea generala de <<functionar>> nu este de nivel constitutional, iar reglementarile referitoare la <<functionar>>, inclusiv cele legate de infractiunile savarsite de functionari, sunt de nivelul legii. In acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 81 din 15 iulie 1996, ramasa definitiva prin Decizia nr. 76 din 22 aprilie 1997, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 septembrie 1997. De altfel, prin Decizia nr. 178 din 17 decembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, Curtea Constitutionala a constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 147 alaturi de cele ale art. 145, 248 si 248^1 din Codul penal."
    Considerentele care au stat la baza solutiilor anterioare, privind aceste dispozitii legale, sunt valabile si in prezenta cauza, neexistand motive sau elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii. Asa fiind, urmeaza sa fie respinsa si critica referitoare la dispozitiile art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 224 din Codul de procedura penala,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. 1, ale art. 172 alin. 1 si ale art. 224 din Codul de procedura penala, precum si ale art. 147 alin. 2 si ale art. 258 din Codul penal, exceptie ridicata de Marta Toader si Oprea Voinea in Dosarul nr. 1.184/2000 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu