DECIZIE Nr.
1515 din 18 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4, art. 6, art. 8,
art. 10 alin. (2) si art. 111 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 61 din 25 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan
Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Daniela Ramona Mariţiu -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4, art. 6, art. 8,
art. 10 alin. (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Paraschiva Vulcu în Dosarul nr. 797/306/2010 al
Judecătoriei Sibiu.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 30 martie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 797/306/2010, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilorart. 1 alin. (1), art. 4,
art. 6, art. 8, art. 10 alin. (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Paraschiva Vulcu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât permit emiterea somaţiei de plată pe baza
susţinerilor creditorului şi a unor înscrisuri sub semnătura acestora, fără a lăsa posibilitatea
debitorului de a administra probe în apărare şi fără a se explica semnificaţia
termenilor „lămuriri şi explicaţii". Arată că textele de lege criticate
instituie o procedură sumară, bazată pe luarea în considerare numai a actelor
şi a explicaţiilor date de părţi. Apreciază că prevederile art. 6 din ordonanţă
au un conţinut neclar, modul de comunicare a ordonanţei care conţine somaţia de
plată echivalând cu pronunţarea judecătorului înainte de a administra probe,
iar art. 8, prin prevederea în cuprinsul său a unei singure căi de atac, şi
anume cererea în anulare, încalcă accesul liber la justiţie, dreptul la apărare
şi dreptul de proprietate.
Judecătoria Sibiu apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate criticată este neîntemeiată, invocând în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4, art. 6, art. 8, art. 10 alin.
(2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001.
Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „(1)
Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul
realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin
contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut,
regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod
admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor
servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4: (1) Abrogat.
(2) In toate
cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile
urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea
plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra
modalităţilor de plată.
(3) La citaţia pentru
debitor se vor anexa în copie cererea creditorului şi actele depuse de acesta
în susţinerea cererii.
(4) In citaţie se va face menţiunea că până cel mai
târziu în ziua fixată pentru înfăţişare debitorul poate să depună întâmpinare,
precum şi actele ce pot contribui la soluţionarea cererii.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a
intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina
cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor
părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul
de plată.
(3) Termenul de plată
nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va
putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va
înmâna părţii prezente sau se va comunica fiecărei părţi de îndată, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire.";
-Art. 8: „(1) Impotriva
ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în
anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în
anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului
cauzei în primă instanţă.
(3) Abrogat.
(4) Dacă instanţa
învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o
hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin
care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă.";
-Art. 10 alin. (2): „(2)
Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva
titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8,
cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii
creditorului;."
- Art. 111: „(1)
Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu
privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor
dispoziţii, autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 16
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1) şi (3) referitor la
accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin.
(1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 57 privind exercitarea
drepturilor şi a libertăţilor, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti
şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul invocă şi
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a pronunţat asupra unor critici identice atât din perspectiva
obiectului excepţiei, cât şi din cea a motivelor de neconstituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.092 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009, Decizia nr. 139
din 21 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 211 din 19 martie 2008, Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005, şi Decizia
nr. 470 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 89 din 31 ianuarie 2004, Curtea a constatat că dispoziţiile
actului normativ criticat nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi nici
obligaţia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor. De
asemenea, Curtea a statuat că procedura somaţiei de plată, reglementată prin
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, este o procedură specială în materia
executării creanţelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa
procedura de judecată conform atribuţiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din
Constituţie, potrivit căruia „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege" cu condiţia ca nicio normă de procedură
să nu contravină vreunei dispoziţii constituţionale.
Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt
valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4, art. 6, art. 8,
art. 10 alin. (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Paraschiva Vulcu în Dosarul nr. 797/306/2010 al
Judecătoriei Sibiu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu