Decizia Nr.151 din 23.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Adrian Constantin Hanganu în Dosarul nr. 5.119/189/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 545D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Teodor Stana şi Alin Gheorghe Bălaj în dosarele nr. 412/210/2010 şi nr. 12.389/55/2010 ale Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Costel Tudor Popescu în Dosarul nr. 5.062/280/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, Ghiocel Dobre şi Florin Stănică în dosarele nr. 33.850/299/2010 şi nr. 34.590/299/CV/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Constantin Tănasie în Dosarul nr. 7.664/288/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Gheorghe Vlăsceanu în Dosarul nr. 3.559/330/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, Emil Mircea Iancu în Dosarul nr. 433/271/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Ioan Mihai Ivan în Dosarul nr. 604/175/2010 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal, în dosarele nr. 985D/2011 şi nr. 1.306D/2011, se prezintă autorii excepţiei, respectiv Ghiocel Dobre şi Florin Stănică.Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011 la Dosarul nr. 545D/2011.Reprezentantul Ministerului Public şi autorii prezenţi sunt de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 670D/2011, nr. 983D/2011, nr. 985D/2011, nr. 994D/2011, nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, nr. 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011 la Dosarul nr. 545D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fondul excepţiei.Autorul Ghiocel Dobre solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise. Menţionează, de asemenea, că în raportul întocmit de judecătorul-raportor s-a reţinut în mod greşit opinia instanţei care a sesizat Curtea, în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În realitate, instanţa a apreciat în sensul conformităţii textului de lege criticat cu prevederile art. 53 din Constituţie şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Autorul Florin Stănică solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului contravenţiile sunt asimilate materiei penale, astfel încât părţile ar trebui să beneficieze de garanţia dublului grad de jurisdicţie, în conformitate cu prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7. Cu privire la aplicabilitatea art. 2 paragraful 2 din acelaşi protocol apreciază că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este foarte săracă şi consideră că aceasta nu este aplicabilă. De asemenea, susţine că în toată legislaţia contravenţională românească nu mai sunt prevăzute excepţii de la principiul dublului grad de jurisdicţie.Autorul Ghiocel Dobre, având cuvântul în completare, arată că în prezent s-au pronunţat două hotărâri de către Judecătoria Sectorului 1, în una dintre cauze autorul excepţiei plătind expertiza tehnică în urma căreia rezulta nevinovăţia sa. Instanţele de judecată au respins totuşi, în mod neîntemeiat, cererile sale. Dacă cererile de recurs vor fi respinse ca inadmisibile, în temeiul textului de lege criticat, atunci aceste hotărâri vor produce efecte care îl vor prejudicia.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, constatând că în motivarea excepţiilor se porneşte de la ideea că sancţiunea contravenţională echivalează cu o „acuzaţie în materie penală“, ceea ce ar impune un dublu grad de jurisdicţie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a calificat însă toate faptele contravenţionale ca fiind acuzaţii în materie penală, un exemplu în acest sens constituindu-l Decizia de admisibilitate pronunţată la data de 18 noiembrie 2008, ca urmare a soluţionării Cererii nr. 17.857/03 în Cauza Neaţă împotriva României. Pornind de la „criteriile Engel“ în Hotărârea din 23 noiembrie 2006, pronunţată în Cauza Jussila împotriva Finlandei, s-a explicat mecanismul prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului aplică aceste criterii; or, în cauza de faţă, sancţiunea contravenţională fiind una uşoară nu reprezintă o „acuzaţie în materie penală“. Se invocă, de asemenea, considerentele de principiu care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.315 din 4 octombrie 2011.Având cuvântul în replică, Florin Stănică arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, cele 3 condiţii care trebuie îndeplinite pentru calificarea unei fapte ca fiind „acuzaţie în materie penală“ nu trebuie îndeplinite cumulativ. Statele pot să dezincrimineze anumite sancţiuni contravenţionale, dar aceasta nu împiedică Curtea Europeană a Drepturilor Omului să le considere „acuzaţii în materie penală“.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin deciziile nr. 575/R/2011 din 11 aprilie 2011, nr. 2.341 din 4 iulie 2011, nr. 1.656 din 23 mai 2011, nr. 616/R/2011 din 19 septembrie 2011, nr. 802/R/2011 din 27 septembrie 2011 şi încheierile din 26 aprilie 2011, nr. 13 din 2 iunie 2011, din 19 septembrie 2011, 3 noiembrie 2011 şi nr. 832/R/2011 din 20 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 5.119/189/2010, nr. 412/210/2010, nr. 5.062/280/2009, nr. 33.850/299/2010, nr. 7.664/288/2010, nr. 3.559/330/2010, nr. 433/271/2010, nr. 12.389/55/2010, nr. 34.590/299/CV/2010 şi nr. 604/175/2010, Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Argeş - Secţia civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalul Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Adrian Constantin Hanganu, Teodor Stana, Costel Tudor Popescu, Ghiocel Dobre, Constantin Tănasie, Gheorghe Vlăsceanu, Emil Mircea Iancu, Alin Gheorghe Bălaj, Florin Stănică şi Ioan Mihai Ivan în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva unor sentinţe civile prin care s-au respins plângerile împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii aplicate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin următoarele:1. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 şi art. 21 alin. (3), a dispoziţiilor art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12, autorii excepţiei arată că Legea nr. 202/2010 prin care a fost introdus textul de lege criticat nu cuprinde precizări referitoare la momentul de la care prevederile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 se vor aplica. Astfel, prevederile legale criticate vor retroactiva, deoarece elimină calea de atac a recursului împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate ca urmare a soluţionării plângerilor împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii, plângeri formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. Totodată, în ipoteza existenţei unor plângeri contravenţionale introduse concomitent, pentru fapte ce constituie contravenţii în sensul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, prevederile textului de lege criticat prin care este eliminată calea de atac a recursului se vor aplica diferenţiat, în funcţie de celeritatea cu care a fost pronunţată hotărârea instanţei ce judecă fondul. În aceste condiţii se instituie un tratament juridic diferit pentru persoane aflate în aceeaşi ipoteză, fără ca discriminarea să aibă o justificare obiectivă şi rezonabilă, fără a exista un scop legitim şi fără respectarea raportului de proporţionalitate între scopul urmărit şi mijloacele folosite pentru realizarea acestuia.2. În ceea ce priveşte încălcarea art. 21, 24, 129 şi 148 din Constituţie, art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7, art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, autorii excepţiei arată, în esenţă, că dispoziţiile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 elimină posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, lipsind astfel părţile de posibilitatea de a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau interes legitim. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunţată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei, Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunţată în Cauza Anghel împotriva României, Hotărârea din 1 februarie 2005, pronunţată în Cauza Ziliberberg împotriva Moldovei, faptele ce constituie contravenţii sunt calificate drept „acuzaţii în materie penală“. Aşa fiind, ca urmare a adoptării textului de lege criticat, persoanele ce săvârşesc contravenţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu beneficiază de garanţiile specifice procedurii penale, respectiv examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării pronunţate în primă instanţă de judecătorie de către o jurisdicţie superioară, aşa cum prevede art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7. De asemenea, autorii mai arată că, potrivit art. 129 din Constituţie, legiuitorul poate reglementa cu privire la regimul juridic al unei căi de atac, însă suprimarea existenţei acesteia contravine textului constituţional invocat.Tribunalul Vaslui - Secţia civilă, Tribunalul Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Argeş - Secţia civilă, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, Tribunalul Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând, în esenţă, că prin textul de lege criticat legiuitorul a urmărit soluţionarea cu celeritate a cauzelor având ca obiect plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudenţa sa, de exemplu hotărârile din 21 februarie 1975 şi 26 martie 1987, pronunţate în cauzele Golder împotriva Marii Britanii şi Leander împotriva Suediei, a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este absolut şi că, fiind vorba despre un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să îl definească, există posibilitatea limitării acestuia. Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, nu este obligatorie existenţa unei căi de atac împotriva hotărârilor pronunţate în cauze ce privesc fapte calificate drept contravenţii care au o importanţă socială mai mică, atunci când la judecarea cauzei în primă instanţă sunt respectate garanţiile unui proces echitabil. Se mai arată că sentinţele definitive şi irevocabile pot fi atacate în căile extraordinare de atac, cu respectarea condiţiilor de admisibilitate reglementate pentru acestea.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului, în punctele de vedere transmise în dosarele nr. 1.065D/2011, nr. 1.246D/2011, 1.281D/2011, nr. 1.306D/2011 şi nr. 1.309D/2011, apreciază că textul de lege criticat este constituţional, arătând că eliminarea căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost soluţionată, în primă instanţă, plângerea contravenţională nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, care nu are semnificaţia, în toate cazurile, a accesului la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De asemenea, reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa instanţei naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Mai mult, prevederile legale criticate constituie norme de procedură, or, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile prevăzute de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile autorilor excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl formează prevederile art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, introduse prin art. X pct. 2 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, prevederi care au următorul cuprins: „Hotărârea judecătorească prin care judecătoria soluţionează plângerea este definitivă şi irevocabilă“.Se apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum şi dispoziţiilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7, art. 1 privind interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12. Totodată, se consideră că se încalcă şi prevederile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă şi la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi art. 8 privind dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor naţionale din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că autorii excepţiei doresc modificarea şi completarea textului de lege criticat în sensul introducerii căii de atac a recursului. Or, o atare chestiune ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului originar sau delegat, Curtea Constituţională, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neavând competenţa de a modifica sau de a completa textul de lege supus controlului de constituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 118 alin. (3¹) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Adrian Constantin Hanganu în Dosarul nr. 5.119/189/2010 al Tribunalului Vaslui - Secţia civilă, Teodor Stana şi Alin Gheorghe Bălaj în dosarele nr. 412/210/2010 şi nr. 12.389/55/2010 ale Tribunalului Arad - Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, Costel Tudor Popescu în Dosarul nr. 5.062/280/2009 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, Ghiocel Dobre şi Florin Stănică în dosarele nr. 33.850/299/2010 şi nr. 34.590/299/CV/2010 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, Constantin Tănasie în Dosarul nr. 7.664/288/2010 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, Gheorghe Vlăsceanu în Dosarul nr. 3.559/330/2010 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă, Emil Mircea Iancu în Dosarul nr. 433/271/2010 al Tribunalului Bihor - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Ioan Mihai Ivan în Dosarul nr. 604/175/2010 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu