DECIZIE Nr.
1507 din 12 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca si ale art. 164 din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 36 din 18 ianuarie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
33.188/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul
şi în dosarele nr. 4.091 D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009,
având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
286, art. 287 si art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din
Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi
ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti în dosarele nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr.
8.208/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă
şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări
sociale.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere că excepţiile de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 4.088D/2009, nr. 4091
D/2009, nr. 4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009 au obiect identic, pune în
discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 4.091 D/2009, nr.
4.092D/2009 şi nr. 4.098D/2009 la Dosarul nr. 4.088D/2009, care este
primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele: Prin încheierile din 15 mai 2009, 22
mai 2009 şi 3 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 33.188/3/2008,
nr. 41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale
art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de
procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti, cu prilejul
soluţionării unor acţiuni civile având ca obiect drepturi
băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
arată că aplicarea textelor de lege criticate şi acordarea unor
termene de judecă la intervale de timp foarte scurte fac ca de la data
primirii citaţiei şi până la data termenului de judecată
să nu existe un interval suficient de timp pentru ca angajatorul
să-şi poată exercita în mod efectiv dreptul de apărare
şi să se achite de sarcina probei ce îi revine potrivit
dispoziţiilor speciale în materia dreptului muncii. Mai mult, prin
aplicarea acestor texte de lege, instanţa are prerogativa, acordată
de art. 288 din Codul muncii şi art. 77 din Legea nr. 168/1999, de a decădea
angajatorul din dreptul de a depune probe şi de a formula
apărări. Aşa fiind, consideră că dispoziţiile de
lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se
interpretează că se pot aplica tale quale, printr-un formalism
excesiv, fără a se avea în vedere situaţiile particulare care
pot apărea pe parcursul judecării litigiilor de muncă,
aducându-se astfel atingere substanţei dreptului protejat şi
lipsindu-l de efectivitate prin nerespectarea drepturilor la apărare
şi la un proces echitabil recunoscute şi protejate de Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului. In legătură cu aceste din
urmă aspecte, arată că principiul efectivităţii
juridice presupune ca legiuitorul să asigure adoptarea unor dispoziţii
legale eficiente care să fie coerente (Cauza Unedic contra Franţei-2008),
să evite paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României-2009),
să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi
libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi să
aibă o aplicabilitate practică uniformă, pentru a se evita o
jurisprudenţa neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei-2008).
In continuare, arată că celeritatea soluţionării
cauzelor nu trebuie să sacrifice reguli de procedură instituite de
lege pentru asigurarea unui proces echitabil şi pentru garantarea
dreptului la apărare, în condiţiile în care administrarea de probe
este componenta esenţială a dreptului la apărare. Cât
priveşte art. 164 din Codul de procedură civilă, arată
că acesta este neconstituţional, deoarece lasă la aprecierea
instanţei posibilitatea conexării cauzelor în situaţiile în care
sunt îndeplinite condiţiile în care este cert că aplicarea acestei
măsuri va duce la o mai bună realizare a actului de înfăptuire a
justiţiei, o economisire de timp şi de cheltuieli, precum şi o
judecată unitară, care toate duc, într-un final, la respectarea
drepturilor esenţiale ale părţilor.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a
civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi
asigurări sociale consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, fiind
firească obligaţia angajatorului de a prezenta probele în proces, de
vreme ce este cel care le deţine. Dispoziţiile derogatorii în ceea ce
priveşte termenele şi modalitatea administrării probelor sunt
justificate de necesitatea instituirii unei proceduri urgente, adaptate
exercitării dreptului la muncă. Cât priveşte critica adusă
art. 228 din Codul muncii şi art. 75 şi art. 77 din Legea nr.
168/1999, arată că aceste dispoziţii de lege au rolul de a
asigura soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile
de procedură aplicându-se în mod echitabil atât angajaţilor, cât
şi angajatorilor. Cu privire la critica dispoziţiilor art. 164 din
Codul de procedură civilă, consideră că aceasta
reprezintă, în realitate, o critică a măsurilor pe care Ie-a dispus
instanţa de fond şi nu se referă la aspecte de
constituţionalitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale,
consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului
si Guvernul nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr.
53/2003- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 286: „(1) Cererile referitoare la
soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se
consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287: „Sarcina probei în conflictele de
muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună
dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
- Art. 288: „Administrarea probelor se face cu
respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept
să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat
administrarea acesteia."
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie şi prevederile art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea
nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29
noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora:
-Art. 74: „(1) Cererile referitoare la
soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de
urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari
de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă
citaţia Ie-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării.";
- Art. 75: „In cazul în care sunt contestate
măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca,
până la prima zi de înfăţişare, să depună
dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";
- Art. 77: „(1) In cazul în care judecata
continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de
urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din
beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea
acesteia."
De asemenea, obiect al excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 164 din Codul
de procedură civilă, potrivit cărora: „Părţile vor
putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte
părţi şi al căror obiect şi cauză au între
dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de
judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
Autorul excepţiei consideră că textele
de lege criticate sunt contrare art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la
justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la
dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau libertăţi. De asemenea, consideră că este
încălcat şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care consacră dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect
al excepţiei de neconstituţionalitate, în raport cu aceleaşi
critici şi aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului. In acest sens, poate fi amintită
Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, prin care Curtea a analizat
excepţia de neconstituţionalitate invocată de acelaşi autor
ca în prezenta cauză, cu privire la acelaşi obiect, decizie prin care
au fost respinse ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate pentru
considerentele acolo reţinute.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii, ale
art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea
conflictelor de muncă şi ale art. 164 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 33.188/3/2008, nr.
41.192/3/2007, nr. 8.964/3/2008 şi nr. 8.208/2/2008 ale Curţii de
Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze
privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea