Decizia Nr.1505 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Marcel Olimpiu Gheaja în Dosarul nr. 576/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.734D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 576/1.371/2009, Tribunalul Comercial Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.Excepţia a fost ridicată de Marcel Olimpiu Gheaja într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni pentru dizolvarea unei societăţi comerciale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în lipsa reglementării unor motive bine întemeiate pentru promovarea unei acţiuni de dizolvare a societăţii comerciale, aceasta se transformă într-o acţiune de şantaj la îndemâna oricărui asociat împotriva majorităţii asociaţilor în scopul întreruperii mai multor parteneriate de afaceri, şi deci a perturbării activităţii comerciale. Or, un atare comportament încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale ale asociaţilor, respectiv dreptul de asociere şi libertatea economică. Consideră că legiuitorul a omis să introducă în lege o dispoziţie care să prevadă obligativitatea retragerii asociatului din societate şi cesionarea părţilor sociale celorlalţi asociaţi atunci când asociatul îşi manifestă opţiunea privind dizolvarea societăţii. Autorul apreciază că recunoaşterea unei puteri de intervenţie a minorităţii ţine de necesitatea unui control şi de amploarea intereselor ce trebuie garantate, însă aceste puteri trebuie să îşi găsească limitele în principiul guvernării prin voinţa majorităţii.Tribunalul Comercial Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că în cazul societăţilor de persoane, dat fiind caracterul intuitu personae, dar şi caracterul închis al transmiterii părţilor sociale, neînţelegerile grave dintre asociaţi pot avea ca efect blocarea activităţii societăţii comerciale. Or, pentru aceste situaţii, legiuitorul a dat posibilitatea statului, prin judecător, să intervină înainte ca aceste societăţi să afecteze în mod iremediabil stabilitatea şi siguranţa circuitului comercial. Prin urmare, această intervenţie a statului este menită tocmai să garanteze exercitarea dreptului la libertate economică într-un circuit comercial stabil şi sigur.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(1) Societatea se dizolvă prin: [...]e)hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere şi în art. 45 care consacră libertatea economică. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990, supuse unor critici similare, au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 896 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010, Curtea a constatat că obligaţia statului ca prin măsurile pe care le promovează să creeze un cadru legislativ care să permită operatorilor economici să îşi desfăşoare activitatea economică în mod liber şi neîngrădit nu poate fi absolutizată întrucât ar crea grave disfuncţionalităţi la nivelul economiei statului şi ar putea în final afecta stabilitatea economică a acestuia. Pentru a evita o asemenea situaţie şi pentru a crea un climat de ordine şi încredere la nivel economic, din punct de vedere constituţional, statul este îndrituit să adopte măsuri legislative eficiente şi energice. Desigur, aceste măsuri în final nu trebuie să aibă ca rezultat tocmai negarea libertăţii comerţului, ci să se constituie într-un adevărat corolar al acestuia. În aceste categorii de măsuri se încadrează şi dispoziţiile legale ce vizează dizolvarea societăţilor comerciale. Statul, reglementând asemenea măsuri, veghează la securitatea circuitului comercial şi, pentru a asigura acel climat de ordine şi încredere la nivel economic, a prevăzut eliminarea de pe piaţă a operatorilor economici care înregistrează grave disfuncţionalităţi la nivel organizatoric şi funcţional. Desigur, această măsură nu trebuie privită întotdeauna ca o sancţiune, dovadă că dizolvarea societăţii comerciale se poate face şi ca urmare a realizării obiectului de activitate a acestuia, ceea ce este o consecinţă firească a epuizării scopului pentru care a fost creată societatea în cauză. Dizolvarea pe fondul existenţei unor neînţelegeri grave între asociaţi este o măsură extremă ce priveşte societatea comercială, însă statul a pus la dispoziţia asociaţilor şi măsuri alternative, precum retragerea asociatului sau excluderea acestuia. Disfuncţionalităţile sociale care nu îşi pot găsi o rezolvare prin acordul de voinţă al asociaţilor pot avea efecte vătămătoare asupra mediului de afaceri în care îşi desfăşoară activitatea societatea, în special asupra partenerilor comerciali, care vor fi afectaţi de lipsa de previzibilitate a politicii contractuale a societăţii în cauză. Astfel, Curtea constată că existenţa unor neînţelegeri grave între asociaţi constituie un temei justificat pentru a dizolva operatorul economic care nu mai prezintă încredere şi stabilitate, dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 având ca scop asanarea circuitului comercial şi crearea cadrului favorabil valorificării intereselor celorlalţi operatori economici, cărora Constituţia le oferă în egală măsură protecţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia amintită îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Marcel Olimpiu Gheaja în Dosarul nr. 576/1.371/2009 al Tribunalului Comercial Mureş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent-şef, Mihaela Senia Costinescu