DECIZIE Nr. 15
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 79 din 5 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei,
excepţie ridicată de Alcor Grigore Voicu în Dosarul nr.
6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 6.621/200/2008, Tribunalul Buzău - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 94 din Codul familiei. Excepţia
a fost ridicată de Alcor Grigore Voicu într-o cauză ce are ca obiect
o acţiune de încredinţare a copilului.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile art. 94 din Codul
familiei nu asigură egalitatea în drepturi a părinţilor sub
aspectul stabilirii obligaţiei de întreţinere, întrucât cuantumul
acesteia nu este stabilit prin luarea în considerare a venitului net realizat
de fiecare părinte, ci prin raportare exclusiv la venitul net lunar
realizat de părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul spre
creştere şi educare.
Tribunalul Buzău - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este admisibilă, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1991, iar cu privire la
relevanţa excepţiei în soluţionarea cauzei apreciază
că normele legale criticate ţin de substanţa obiectului cauzei
deduse judecăţii, aplicarea lor determinând procedura de judecată
şi implicit de administrare a probelor în calea de atac. Instanţa nu
şi-a exprimat opinia cu privire la constituţionalitatea prevederilor
art. 94 din Codul familiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile criticate sunt constituţionale. In acest sens, face
referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 168/2006 şi nr.
327/2004. Totodată, apreciază că autorul pune în discuţie
modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor criticate, care
sunt de competenţa instanţei de judecată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 94 din Codul familiei, republicat în Buletinul
Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut:
„Art. 94. - Intreţinerea
este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele
celui ce urmează a o plăti.
Instanţa judecătorească va putea
mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî
încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă
întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.
Când întreţinerea este datorată de
părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o
pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o
treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi
copii."
Autorul excepţiei invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind
egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil şi ale art. 53 alin. (1) privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Totodată, invocă şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, pentru
următoarele considerente:
In ipoteza desfacerii căsătoriei prin
divorţ, contribuţia părinţilor la cheltuielile de
creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copilului se stabilesc, prin hotărârea de divorţ,
chiar dacă părţile nu au făcut cerere în acest sens. Faptul
încredinţării copilului unuia dintre părinţi, chiar dacă
acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celălalt părinte
de a contribui la cheltuielile de întreţine a copilului şi aceasta,
deoarece ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi
obligaţii faţă de copiii lor. Astfel, prin hotărârea de
divorţ, instanţa va obliga pe părintele căruia nu i-a fost
încredinţat copilul să plătească celuilalt părinte sau
persoanei căreia i-a fost încredinţat copilul suma fixată pentru
întreţinerea acestuia.
Potrivit art. 86 alin. 1 coroborat cu art. 107 alin. 2
din Codul familiei, obiectul acestei obligaţii îl formează asigurarea
mijloacelor necesare întreţinerii, respectiv alimente, locuinţă,
îmbrăcăminte, medicamente, precum şi a mijloacelor necesare
pentru creşterea, educarea, învăţătura şi
pregătirea profesională a copiilor. Stabilirea obligaţiei de
întreţinere se face în funcţie de veniturile părintelui obligat,
în temeiul prevederilor art. 94 alin. 1 şi 2 din Codul familiei, care
prevăd că „întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia
celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o
plăti", iar „instanţa judecătorească va putea
mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî
încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă
întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte". In cazul în
care întreţinerea este datorată de către părinţi sau
adoptatori care obţin venituri din muncă, art. 94 alin. 3 din Codul
familiei instituie anumite plafoane maxime până la care se poate stabili
obligaţia de întreţinere, ţinând seama de numărul copiilor
ce urmează a beneficia de acest drept.
De altfel, instanţa de judecată este
suverană în a determina cuantumul pensiei de întreţinere în
funcţie de situaţia de fapt.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 94 din Codul familiei, excepţie ridicată de Alcor
Grigore Voicu în Dosarul nr. 6.621/200/2008 al Tribunalului Buzău -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu