DECIZIE Nr.
1490 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii executarii obligatiilor
de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 42 din 19 ianuarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Khamsin" - S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr.
11.893/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia
a II-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 11.893/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti
- Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor
de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Khamsin" - S.R.L. din Târgu
Mureş.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine,
în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate contravin art.
20 şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, „deoarece permit instanţei de judecată să
soluţioneze o cauză fără a-şi exercita obligaţia
de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale
creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe
în apărare". Apreciază, de asemenea, că apărarea
exercitată pe calea cererii în anulare nu poate fi la fel de
eficientă ca aceea de care ar beneficia într-o cale de atac
prevăzută prin dreptul comun.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007
privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31
octombrie 2007, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr. 118 din 27 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 şi art. 24
alin. (1), precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 s-a pronunţat în repetate rânduri, exemplu fiind Decizia nr.
1.001 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 774 din 18 noiembrie 2008, sau Decizia nr. 1.116 din 16 octombrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din
19 noiembrie 2008. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 a fost
adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte
comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de
soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea
obligaţii. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa
instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se
stabilesc prin lege, precum ordonanţa criticată.
Prevederile de lege criticate sunt în sensul
aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la
soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are
obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Imprejurarea
că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru
explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea
plăţii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va
pronunţa numai după ce judecătorul va analiza toate probele
aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din
ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act
normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care
rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că
ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii
pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor
părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate,
instanţa constatând că cererea este întemeiată.
Intrucât nu au apărut împrejurări noi, care
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în
precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază
îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării
obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Khamsin" -
S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 11.893/302/2008 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu