DECIZIE   Nr. 149 din 16 aprilie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 424 din 17 iunie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "EURO COMPANY" Ltd din Bucuresti in Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 8 aprilie 2003 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 15 aprilie si apoi la 16 aprilie 2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 5.050/2002, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "EURO COMPANY" Ltd din Bucuresti intr-o cauza avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui proces-verbal de punere in posesie.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 sunt neconstitutionale in masura in care "domeniul de aplicare al acestora este interpretat altfel decat ipoteza in care cererea (notificarea) facuta in temeiul Legii nr. 10/2001 cuprinde elemente noi care invoca inlaturarea unor interdictii existente in legislatia anterioara si care fac, in prezent, admisibila restituirea in natura a imobilului ori acordarea de despagubiri in echivalent, dupa caz". Autorul exceptiei considera ca dispozitiile criticate "inlatura" autoritatea de lucru judecat in privinta hotararilor judecatoresti pronuntate anterior intrarii in vigoare a acestei legi si incalca in mod evident principiile constitutionale consacrate de art. 123, 125 si 128, referitoare la infaptuirea justitiei in numele legii, independenta judecatorilor si exercitarea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti, in conditiile legii. Autoritatea de lucru judecat priveste nu numai dispozitivul hotararii judecatoresti, ci si problemele de drept ce sunt dezlegate irevocabil prin hotararea judecatoreasca, astfel ca doar cu incalcarea principiilor constitutionale evocate "s-ar putea admite ca, in mod legal, reprezentantul autoritatii administrative care solutioneaza cererea formulata conform Legii nr. 10/2001 sa poata nesocoti dezlegarile date de instantele judecatoresti".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat principiile constitutionale invocate ar fi incalcate "daca, asa cum sustine reclamantul, dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, care a avut in vedere legea existenta in acel moment, respectiv Legea nr. 112/1995, s-ar opune Parlamentului prerogativele ce-i revin din Constitutie de a perfectiona cadrul legislativ, in speta Legea nr. 10/2001, pe motiv ca s-au pronuntat deja hotarari judecatoresti irevocabile".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata. In acest sens arata ca art. 48 din Legea nr. 10/2001 acorda persoanelor indreptatite, precum si celor vatamate intr-un drept al lor o noua posibilitate de a se adresa instantei pentru valorificarea drepturilor. Cu referire la sustinerea privind incalcarea principiului autoritatii de lucru judecat, arata ca aceasta problema "se pune numai in cazul in care prima actiune a fost respinsa pe fond, adica instanta, prin hotarare judecatoreasca irevocabila, a constatat ca dreptul reclamantului nu exista", iar nu si atunci cand actiunea a fost respinsa fara a se cerceta fondul cauzei sau in cazul solicitarii de masuri reparatorii prin echivalent, "deoarece dreptul avand ca obiect asemenea masuri se naste abia acum in temeiul noii legi". Arata ca art. 48 din lege poate fi valorificat doar in ipoteza in care noua cerere (notificare) facuta in temeiul acestei legi cuprinde elemente noi sau invoca inlaturarea unor interdictii existente in legislatia anterioara, care fac in prezent admisibila reparatia in natura sau prin echivalent.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au urmatorul cuprins:
    - Art. 48: "Persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura solutiilor pronuntate, masuri reparatorii in natura sau prin echivalent, in conditiile prezentei legi."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin art. 123, 125 si 128 din Constitutie, care prevad:
    - Art. 123: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    - Art. 125: (1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege.";
    - Art. 128: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca prevederile art. 48 din Legea nr. 10/2001 incalca principiile separatiei puterilor in stat, al independentei judecatorilor si infaptuirii justitiei exclusiv de catre instantele judecatoresti. Principalul argument in sensul acestor sustineri il constituie autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile, pronuntate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, prin care au fost respinse actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau orice alte persoane juridice.
    Din analiza acestor sustineri, Curtea constata ca dispozitiile Legii nr. 10/2001, care confera persoanelor indreptatite la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau, dupa caz, prin echivalent a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu afecteaza autoritatea de lucru judecat a hotararilor judecatoresti anterior pronuntate. Aceasta deoarece, pe de o parte, puterea lucrului judecat este o exceptie care opereaza in exclusivitate in domeniul procesual si ea poate fi ridicata numai in fata instantelor judecatoresti, iar pe de alta parte, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar sa fie intrunite toate cele trei elemente ale identitatii: partile, obiectul si cauza. Astfel, potrivit art. 1201 din Codul civil, "este lucru judecat atunci cand a doua cerere are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate". Rezulta ca aceasta exceptie peremptorie si absoluta opereaza ca atare in cadrul unui nou proces civil si nu este opozabila autoritatilor publice chemate sa puna in aplicare legea noua care instituie masuri reparatorii pentru toti cei ale caror imobile au fost preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale caror actiuni in revendicare au fost respinse de instantele judecatoresti in temeiul prevederilor legale in vigoare la data pronuntarii acelor hotarari judecatoresti. Legea nr. 10/2001 cuprinde reglementari noi in materia restituirii si da un nou inteles notiunii de "imobile preluate in mod abuziv". Asadar, chiar in situatia in care s-ar naste un nou litigiu, ca urmare a aplicarii legii noi, acesta are o alta cauza si uneori alte parti decat cele existente in litigiul anterior, cu obiect identic. Existenta unei cauze noi este de natura sa elimine autoritatea de lucru judecat. De altfel, nimic nu-l impiedica pe legiuitor sa extinda, printr-o lege ulterioara, sfera subiectilor care urmeaza sa beneficieze de masuri reparatorii si la persoane carora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioara. Faptul ca acest refuz a fost constatat printr-o hotarare judecatoreasca anterioara nu poate lega legiuitorul intr-o eterna negare a dreptului la reparatie, iar principiile independentei judecatorului si infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti nu sunt incalcate, intrucat instantele de judecata trebuie sa solutioneze cauzele in temeiul prevederilor noii legi.
    In ceea ce priveste autoritatea de lucru judecat, este de principiu ca aceasta nu poate functiona decat in cazul in care prima actiune a fost respinsa pe fond, printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. Este evident ca autoritatea de lucru judecat nu actioneaza cand actiunea a fost respinsa fara a se cerceta fondul cauzei. Valorificarea reglementarii continute in art. 48 din Legea nr. 10/2001 se poate face in ipoteza in care noua cerere (notificare) cuprinde elemente noi sau invoca inlaturarea unor interdictii existente in legislatia anterioara.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "EURO COMPANY" Ltd din Bucuresti in Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 16 aprilie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat-asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu

                              OPINIE SEPARATA

    In dezacord cu solutia adoptata cu majoritate de voturi, opinez ca textul de lege criticat este neconstitutional, in sensul si pentru motivele ce se vor arata in continuare.
    1. In conformitate cu art. 1 alin. (3) din Constitutie, Romania este stat de drept, una dintre componentele acestui principiu fiind separatia puterilor, adica exercitarea de catre fiecare dintre cele trei puteri - legislativa, executiva si judecatoreasca - a functiei care-i este proprie, in mod independent, la adapost de imixtiuni din partea celorlalte doua si fara dreptul de a se amesteca in exercitiul competentei acestora.
    In ceea ce priveste independenta puterii judecatoresti, aceasta este consacrata prin prevederile art. 123 si 125 din Constitutie si este garantata prin prevederile art. 148 alin. (1) din Legea fundamentala, in conformitate cu care dispozitiile privind independenta justitiei nu pot forma obiectul revizuirii.
    In virtutea principiilor statului de drept, Parlamentul adopta legile, inclusiv pe cele privind organizarea instantelor judecatoresti si procedurile judiciare, dar nu are dreptul sa se substituie instantelor judecatoresti si nici competenta de a desfiinta, de a modifica ori de a declara ineficiente hotararile pronuntate de acestea.
    Avand in vedere aceste principii, nu pot impartasi opinia majoritara, dupa care autoritatea de lucru judecat opereaza in exclusivitate in domeniul procesual si, in consecinta, hotararile judecatoresti prin care s-au respins anterior Legii nr. 10/2001 cereri de retrocedare a unor imobile "nu sunt opozabile autoritatilor publice chemate sa aplice legea noua".
    Intemeindu-ma pe litera si pe spiritul Constitutiei, consider ca toate actele juridice emise de organele fiecareia dintre cele trei puteri in limitele competentei lor stabilite prin lege sunt opozabile organelor apartinand celorlalte puteri.
    In ceea ce priveste hotararile judecatoresti, acestea sunt opozabile atat organelor administrative - care au obligatia sa le execute in conditiile legii -, cat si Parlamentului.
    Daca s-ar recunoaste Parlamentului dreptul de a interveni in activitatea de judecata, fie si printr-un act juridic de nivelul legii, ar insemna sa se admita concentrarea in sfera de putere a acestei autoritati publice cu caracter politic atat a functiei de legiferare, cat si a celei de aplicare a legilor in solutionarea litigiilor dintre subiectele de drept, privind existenta, intinderea si exercitarea drepturilor lor subiective, ceea ce in statul democratic de drept nu este de conceput.
    Examinand continutul art. 48 din Legea nr. 10/2001, in raport cu dispozitiile din Constitutia Romaniei mai sus citate, constat ca prevederea prin care se declara ineficiente toate hotararile judecatoresti prin care s-au respins actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, indiferent de natura hotararilor pronuntate, releva o imixtiune evidenta a legiuitorului in sfera de competenta a puterii judecatoresti si, prin aceasta, o incalcare a principiilor independentei justitiei si separatiei puterilor in stat.
    Tinand seama de intelesul sintagmei "indiferent de natura solutiilor pronuntate" nu impartasesc opinia majoritara, in sensul ca dispozitia legala criticata s-ar referi exclusiv la situatii noi, fata de care reiterarea solicitarilor avand ca obiect masuri reparatorii nu este de natura sa aduca atingere hotararilor pronuntate anterior de instantele judecatoresti. Daca acesta ar fi intelesul dispozitiei legale criticate, atunci textul s-ar dovedi cu totul inutil, fiind in afara oricarei indoieli ca solicitarea de masuri reparatorii de catre persoanele carora prin reglementarea anterioara nu li se recunoscuse acest drept sau pentru imobile care nu puteau fi restituite proprietarilor deposedati abuziv nu ar putea fi impiedicata prin invocarea hotararilor judecatoresti intemeiate pe dispozitiile restrictive din acea reglementare.
    2. Principiul autoritatii lucrului judecat - examinat in considerentele solutiei adoptate cu majoritate de voturi - nu este consacrat prin Constitutie, astfel ca incalcarea acestui principiu nu poate constitui prin sine insasi un caz de neconstitutionalitate.
    In consecinta, examinarea incalcarii principiului autoritatii lucrului judecat nu intra in resortul contenciosului constitutional decat in cazul si in masura in care implica si incalcarea unor norme reglementate prin Legea fundamentala.
    In cauza, contrar celor retinute in considerentele solutiei, constat ca prin aplicarea prevederilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 se ajunge la incalcarea principiului autoritatii lucrului judecat, in cazul admiterii unor actiuni respinse anterior pe motiv ca reclamantul nu si-a dovedit dreptul sau de proprietate asupra bunului revendicat (facandu-se dovada ca, inainte ca bunul sa fi fost trecut in mod abuziv in proprietatea statului, apartinuse altei persoane decat reclamantul sau ca reclamantul nu este mostenitorul proprietarului deposedat abuziv, neavand deci calitate procesuala), precum si in alte cazuri in care, prin noile actiuni, introduse pe baza Legii nr. 10/2001, nu se invoca alte motive (cauze) de admisibilitate decat cele invocate in sustinerea actiunilor respinse sub imperiul legii vechi si care erau si atunci operante.
    De altfel, sintagma "indiferent de natura solutiilor pronuntate", cuprinsa in textul care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, este suficient de precisa si de categorica pentru a lasa loc si altei interpretari decat aceea ca persoanele nominalizate in art. 48 din Legea nr. 10/2001 pot solicita, in conditiile legii - adica inclusiv pe cale judiciara -, masuri reparatorii, chiar daca prin hotarari definitive si irevocabile li s-au respins actiuni avand acelasi obiect si intemeiate pe aceeasi cauza.
    Daca, asa cum aratam, incalcarea autoritatii lucrului judecat nu constituie un caz de neconstitutionalitate, ci de nelegalitate a hotararii judecatoresti pronuntate in acest mod, cenzurabil in cadrul procedurii judiciare obisnuite, in schimb, inlaturarea autoritatii lucrului judecat printr-o dispozitie legala care declara ineficiente hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, pronuntate anterior, pune in discutie constitutionalitatea acestei dispozitii sub aspectul aplicarii legilor in timp, fiind evident ca efectele ei se produc nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut.
    In consecinta, constat ca textul criticat contravine si dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie, in conformitate cu care legea dispune numai pentru viitor.
    Pentru aceste considerente, opinez ca exceptia de neconstitutionalitate trebuia sa fie admisa si sa se constate ca sintagma "indiferent de natura solutiilor pronuntate", din cuprinsul art. 48 din Legea nr. 10/2001, contravine dispozitiilor din Constitutia Romaniei, citate mai sus.

                                Judecator,
                             Nicolae Cochinescu