DECIZIE Nr.
1487 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 38 ?i 104 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 20 ianuarie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „E.ON Gaz România" - S.A. din Târgu Mureş
în Dosarul nr. 2.276/62/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
comercială.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 19 mai 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.276/62/2009, Curtea de Apel
Braşov - Secţia comercială a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„E.ON Gaz România" - S.A. din Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că dispoziţiile criticate nesocotesc dreptul de proprietate al
societăţii, care este obligată să furnizeze gazele naturale
către debitoarea aflată în stare de reorganizare, fără a
exista obligaţia corelativă a acesteia din urmă de a plăti
gazele furnizate. Având în vedere iminenta stare de faliment a debitorului,
furnizorul se află în situaţia „pierderi aproape sigure", în
condiţiile în care cuantumul creanţei pe care o are deja de încasat
de la debitor se află în continuă creştere. Textele de lege
criticate încalcă în mod flagrant dispoziţiile art. 44 din
Constituţie referitoare la dreptul de proprietate. Autorul consideră,
de asemenea, că prevederile art. 104 teza finală din Legea nr.
85/2006 prin care se limitează cuantumul cauţiunii ce garantează
plata serviciilor furnizate la 30% din costul serviciilor prestate
încalcă, de asemenea, dispoziţiile art. 44 din Constituţie, care
garantează dreptul de proprietate.
Curtea de Apel Braşov - Secţia comercială consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în
vedere că prin constituirea unei cauţiuni în favoarea creditoarei se
garantează creanţa furnizorului de servicii şi astfel dreptul de
proprietate al acestuia.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, texte de lege care au următorul
conţinut:
- Art. 38: „Orice furnizor de servicii - electricitate,
gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea - nu
are dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de
reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă
temporar un astfel de serviciu către debitor sau către averea
debitorului, în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv,
potrivit legii.";
- Art. 104: „Prin excepţie de la
dispoziţiile art. 38, judecătorul-sindic poate, la cererea
furnizorului, să dispună ca debitorul să depună o
cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea
furnizorului de a-i presta serviciile sale în timpul desfăşurării
procedurii prevăzute în prezenta secţiune. O astfel de cauţiune
nu va putea depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului
şi neachitate ulterior deschiderii procedurii."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi 44.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor criticate, debitorul
aflat în poziţia de consumator captiv are dreptul să beneficieze de
serviciile de electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau
altele asemenea, furnizorii fiind obligaţi să nu schimbe, să nu
refuze sau să nu întrerupă temporar aceste servicii pe perioada de
observaţie şi în perioada de reorganizare. într-o situaţie
contrară, şansele debitorului care, din motive tehnice, economice sau
de reglementare, nu îşi poate alege furnizorii serviciilor
menţionate, de a-şi reorganiza activitatea ar fi compromise, demersul
său în temeiul Legii nr. 85/2006 devenind inutil.
Cu toate acestea, în scopul protejării
furnizorilor, la cererea acestora, judecătorul-sindic poate dispune ca
debitorul să consemneze la o bancă o cauţiune care nu va
depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi
neachitate faţă de respectivul furnizor-creditor. Obligaţia de
plată a cauţiunii are ca finalitate, pe de o parte, instituirea unei
garanţii pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor
daune suferite ca urmare a întârzierii executării şi, pe de altă
parte, constituie o condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a-i presta
serviciile sale în timpul desfăşurării procedurii
reorganizării.
Curtea, ţinând seama de bogata sa
jurisprudenţă în materia cauţiunii, reţine că
instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate
de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici dreptul de
proprietate al debitorului, ci, dimpotrivă, constituie tocmai expresia
valorificării lor în cadrul raporturilor juridice concrete, asigurându-se
în această manieră echilibrul între persoane cu interese contrare.
Aşa fiind, Curtea apreciază că
prevederile art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 nu relevă nicio
contradicţie cu textele constituţionale de referinţă
pretins a fi încălcate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 38 şi 104 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„E.ON Gaz România" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr.
2.276/62/2009 al Curţii de Apel Braşov - Secţia comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 noiembrie 2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu