Decizia Nr.1486 din 15.11.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282¹ din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Dumitru Irimia în Dosarul nr. 13.345/245/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.009D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 17 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.345/245/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282¹ din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Marius Dumitru Irimia într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului civil formulat împotriva unei decizii civile prin care a fost soluţionată o acţiune în grăniţuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că interpretarea ce se poate da dispoziţiilor art. 299 alin. 1 raportat la art. 282¹ din Codul de procedură civilă, în sensul că împotriva hotărârilor date în apel, atunci când, potrivit legii, hotărârile nu erau supuse apelului, nu se mai poate declara recurs este neconstituţională.Interpretarea menţionată duce la menţinerea unei hotărâri judecătoreşti pronunţate cu încălcarea normelor imperative de organizare judecătorească referitoare la compunerea completelor de judecată şi cu încălcarea normelor de procedură privind judecarea recursului. Calificarea căii de atac este atributul instanţei de judecată. O parte din proces nu poate fi sancţionată pentru eroarea făcută de instanţa de control judiciar în calificarea căii de atac cu care a fost învestită.De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai arată că o astfel de interpretare contravine şi principiului nediscriminării. Astfel, în cauze similare, ar exista justiţiabili care ar fi judecaţi în complet de trei judecători şi după procedura prevăzută la art. 299-316 din Codul de procedură civilă, în timp ce alţi justiţiabili, datorită greşitei calificări a căii de atac de către instanţa de control judiciar, ar fi judecaţi în complet de doi judecători şi după procedura prevăzută de art. 282-298 din Codul de procedură civilă, fără a avea nicio posibilitate legală de a contesta greşita calificare.Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, în considerarea unor situaţii speciale, este atributul exclusiv al legiuitorului, iar aceasta nu reprezintă încălcarea liberul acces la justiţie al părţii. De asemenea, instanţa de judecată consideră că suprimarea unei căi de atac în anumite pricini nu îngrădeşte nici liberul acces la justiţie, nici dreptul la un proces echitabil.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 282¹ din Codul de procedură civilă. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 282¹ şi art. 299 alin. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 282¹: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, asupra acţiunilor posesorii, acţiunilor în evacuare, a celor referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă şi luarea măsurilor asigurătorii, asupra cererilor pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale şi în alte cazuri prevăzute de lege.Hotărârile instanţelor judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.“; – Art. 299 alin. 1: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă chestiuni care ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Or, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 126 din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti sunt competente a se pronunţa asupra interpretării şi aplicării legii. Astfel, se observă că cele arătate în excepţia de neconstituţionalitate sunt aspecte a căror soluţionare excedează competenţei instanţei constituţionale, ceea ce şi determină inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282¹ şi ale art. 299 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marius Dumitru Irimia în Dosarul nr. 13.345/245/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2011. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Fabian Niculae