DECIZIE Nr. 148 din 7 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr.
140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 605 din 10 decembrie 1999
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului
penal, exceptie ridicata de Marin Ilie in Dosarul nr. 22.217/1998 al
Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
La apelul nominal se constata lipsa partii fata de care procedura de citare
este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public
solicita respingerea exceptiei, aratand ca, in legatura cu constitutionalitatea
Legii nr. 140/1996, Curtea Constitutionala s-a pronuntat printr-o decizie
anterioara care isi mentine valabilitatea si in dosarul de fata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 24 martie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 22.217/1998,
Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia
de neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea
Codului penal, exceptie ridicata de Marin Ilie. In motivarea exceptiei se arata
ca modificarea Codului penal, care este lege organica, s-a facut prin adoptarea
la 5 noiembrie 1996 a Legii nr. 140 de catre Parlament, al carui mandat era in
prelungire, incalcandu-se art. 60 alin. (4) din Constitutie. Se mai sustine ca
legea criticata contravine si art. 72 alin. (3) lit. f) din Constitutie, care
prevede ca infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora sunt de
domeniul legii organice.
Exprimandu-si opinia, instanta considera ca Legea nr. 140/1996 nu incalca
prevederile constitutionale ale art. 60 si 72, ea fiind adoptata in interiorul
mandatului Parlamentului, desi a fost publicata la 14 noiembrie 1996.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a Legii nr. 140/1996 este neintemeiata, aratandu-se ca
Senatul a adoptat aceasta lege la data de 25 septembrie 1996, iar Camera Deputatilor
la data de 30 septembrie 1996, astfel ca adoptarea ei s-a incadrat in durata
mandatului parlamentar, adica 14 octombrie 1992 - 14 octombrie 1996. Faptul ca
promulgarea Legii nr. 140/1996 s-a realizat dupa expirarea mandatului
Parlamentului priveste intrarea in vigoare a acesteia, iar nu adoptarea sa.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr.
47/1992, republicata, Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze
exceptia cu care a fost legal sesizata.
Autorul exceptiei considera ca Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si
completarea Codului penal, care, in opinia sa, a fost adoptata de Parlament (la
5 noiembrie 1996) dupa expirarea mandatului acestuia (la 14 octombrie 1996),
incalca prevederile constitutionale ale art. 60 alin. (4), potrivit carora
"Mandatul Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului
Parlament. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi
adoptate, modificate sau abrogate legi organice", si ale art. 72 alin. (3)
lit. f), care prevede reglementarea prin lege organica a infractiunilor,
pedepselor si regimului executarii acestora.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Sustinerea potrivit careia Legea nr. 140/1996 a fost adoptata la data de 5
noiembrie 1996 nu poate fi retinuta, intrucat, asa cum rezulta din Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996, legea a fost
adoptata de Senat in sedinta din 25 septembrie 1996 si de Camera Deputatilor in
sedinta din 30 septembrie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1)
din Constitutie, ca lege organica. Legea nr. 140/1996 a fost promulgata de
Presedintele Romaniei la data de 1 noiembrie 1996 si a intrat in vigoare, in
temeiul art. 78 din Constitutie, la data publicarii ei in Monitorul Oficial al
Romaniei, respectiv la data de 14 noiembrie 1996.
Critica referitoare la incalcarea art. 72 alin. (3) lit. f) din
Constitutie, care stabileste reglementarea prin lege organica a infractiunilor,
a pedepselor si a regimului executarii acestora, urmeaza a fi inlaturata,
deoarece, asa cum rezulta din Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289
din 14 noiembrie 1996, in care a fost publicata Legea nr. 140/1996, aceasta a
fost adoptata ca lege organica, in temeiul art. 74 alin. (1) din Constitutie.
De asemenea, nu poate fi retinuta nici sustinerea conform careia Legea nr.
140/1996 a fost adoptata dupa expirarea mandatului Parlamentului, incalcandu-se
astfel art. 60 alin. (4) din Constitutie, care prevede ca "Mandatul
Camerelor se prelungeste pana la intrunirea legala a noului Parlament. In
aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia si nu pot fi adoptate,
modificate sau abrogate legi organice". Parlamentul desemnat prin
alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992 s-a intrunit in mod legal in
prima sesiune la data de 16 octombrie 1992, potrivit convocarii facute prin
Decretul nr. 206 din 13 octombrie 1992, publicat in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 256 din 14 octombrie 1992. Ca atare, la data de 16
octombrie 1992, data intrunirii legale a celor doua Camere ale Parlamentului, a
inceput mandatul acestora, care, potrivit art. 60 coroborat cu art. 67 din
Constitutie, este de 4 ani, sub rezerva prorogarii prevazute la alin. (4) al
art. 60. Perioada de prelungire a mandatului vechiului Parlament, in care
acesta nu mai putea adopta legi organice, a fost cuprinsa intre 16 si 22
noiembrie 1996, aceasta din urma fiind data cand s-a intrunit in mod legal noul
Parlament. Fata de cele aratate rezulta ca Legea nr. 140/1996 a fost adoptata
de Parlament in perioada in care isi exercita mandatul in deplinatatea
imputernicirilor sale constitutionale, astfel ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata si urmeaza a fi respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii nr.
140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, exceptie ridicata de
Marin Ilie in Dosarul nr. 22.217/1998 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 octombrie 1999.
PRESEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat asistent,
Gabriela Dragomirescu