DECIZIE Nr.
1479 din 11 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 si art. 7 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea întarzierii
executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 71 din 27 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 7 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Suki Group" -
S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 16.560/300/2009 al Judecătoriei Sectorului
2 Bucureşti - Secţia civilă şi care formează obiect al Dosarului nr. 755D/2010
al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele
nr. 3.985D/2010 si nr. 4.008D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile
pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din
contracte comerciale, excepţie ridicată de Banca Transilvania - S.A. din
Cluj-Napoca. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în
discuţie conexarea dosarelor nr. 3.985D/2010 şi nr. 4.008D/2010 la Dosarul nr.
755D/2010, având în vedere că acestea au un obiect parţial identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de
acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.985D/2010 şi nr.
4.008D/2010 la Dosarul nr. 755D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 ianuarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 16.560/300/2009, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 şi art. 7 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale.
Prin încheierile din 27 septembrie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 9.491/196/2010 şi nr. 9.490/196/2010, Judecătoria Brăila a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind
măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată
rezultate din contracte comerciale.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Suki
Group" - S.R.L., respectiv de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca,
în dosare având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin, în principal, că prevederile art. 1, art.
2 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 sunt
neconstituţionale, deoarece debitorului i se îngrădeşte dreptul la apărare din
cauza faptului că nu poate administra toate probele legale pentru stabilirea
situaţiei de fapt reale, examinarea instanţei rezumându-se doar la actele
depuse, precum şi prin faptul că partea, nefiind citată, nu îşi poate angaja
avocat, creându-se astfel un privilegiu de jurisdicţie pentru debitor. Prin
limitările şi obligaţiile impuse de textul de lege criticat, judecătorul nu se
poate manifesta independent şi imparţial, fiind obligat să stăruie, încă de la
primul termen, în efectuarea plăţii pretinse de creditor, fără a da
posibilitatea debitorului de a se apăra şi de a propune probe în combaterea
susţinerilor acestuia, împrejurare ce contravine principiului potrivit căruia
justiţia se înfăptuieşte în numele legii, fiind unică, imparţială şi egală
pentru toţi.
In opinia autorilor, dispoziţiile legale criticate
încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie,
deoarece permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauză fără a-şi exercita
obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale
creditorului, fără ca debitorul să poată administra probe în apărare, ducând la
emiterea titlului executoriu în urma unui proces sumar.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 7 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, autorii excepţiei consideră că
aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale referitoare la accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, deoarece nu oferă
debitorului posibilitatea să se folosească de toate mijloacele legale pentru
a-şi apăra interesele şi pentru a duce la soluţionarea în mod echitabil a
cauzei deduse judecăţii.
Pe de altă parte, autorii excepţiei susţin că ordonanţa
de urgenţă este neconstituţională în ansamblul ei, deoarece consacră norme discriminatorii
pentru părţile aflate în proces.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Brăila consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 1, art. 2 şi art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii
executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, prevederi
care au următorul conţinut:
-Art. 1: „In sensul
prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au
următoarele semnificaţii:
1. contract comercial reprezintă contractul încheiat
între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca
obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ
constând într-o sumă de bani;
2. autoritate contractantă reprezintă:
a) oricare organism al statului - autoritate publică sau instituţie
publică - care
acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local;
b) oricare organism de drept public, altul decât unul
dintre cele prevăzute la lit. a), cu
personalitate juridică care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de
interes general, fără caracter comercial sau industrial, şi care se află în cel
puţin una dintre următoarele situaţii:
- este finanţat, în
majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit.
a), sau de către un alt organism de drept public;
- se află în subordinea sau
este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită
la lit. a), sau unui alt organism de drept
public;
- în componenţa consiliului
de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate
din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă,
astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;
c) orice asociere formată de una sau mai multe
autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b);
d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una
sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor
de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a
contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atunci
când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru
destinate efectuării respectivelor activităţi;
e) oricare subiect de drept, altul decât cele
prevăzute la lit. a)-d), care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la
cap. VIII secţiunea 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006,
aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum
este acesta definit la art. 3 lit. k) din ordonanţa menţionată, acordat de o
autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie
publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor
activităţi;
3. întârzierea plăţii reprezintă depăşirea
termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligaţiei de plată
a preţului;
4. titlu executoriu reprezintă hotărârea pronunţată
de o instanţă judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă,
prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite
creditorului să recupereze creanţele de la debitor prin mijloace de executare
silită.";
- Art. 2: „(1) Prezenta
ordonanţă de urgenţă se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce
reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte
comerciale.
(2) Nu sunt incluse în sfera de aplicare a prezentei
ordonanţe de urgenţă:
a) creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei
proceduri de insolvenţă;
b) contractele încheiate între comercianţi şi
consumatori.";
-Art. 7: „(1) Pentru
soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente,
pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii
sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor
asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea
termenului de judecată.
(2) Când creditorul
învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle
domiciliul sau sediul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea
acestuia prin publicitate. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul
Oficial al României, Partea a III-a, sau într-un ziar de largă circulaţie se
fac cu 5 zile înainte de data fixată pentru judecată.
(3) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în
copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea
pretenţiilor.
(4) In citaţie se va
preciza că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul este
obligat să depună întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai
propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. In
cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o
recunoaştere a pretenţiilor creditorului."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor cuprinse în art. 21
privind liberul acces la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art.
124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, prin raportare la critici similare,
constatând că sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 964 din 6 iulie
2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27
august 2010, şi Decizia nr. 965 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 607 din 27 august 2010, Curtea a constatat
că Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru
combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte
comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a
acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii. Potrivit art. 126
din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa
acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţă criticată.
Prevederile de lege criticate
sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la
soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea
părţilor. Faptul că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie
în efectuarea plăţii sumei datorate nu înseamnă că acesta se antepronunţă,
întrucât hotărârea se va da numai după ce judecătorul va analiza toate probele
aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din
ordonanţa de urgenţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ
vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii
de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10
dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe
baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte
probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată.
Pe de altă parte, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a
ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi
în cauza de faţă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 2 şi art. 7 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea
întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Suki Group" -
S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 16.560/300/2009 al Judecătoriei Sectorului
2 Bucureşti - Secţia civilă şi de Banca Transilvania - S.A. din Cluj-Napoca în
dosarele nr. 9.491/196/2010 şi nr. 9.490/196/2010 ale Judecătoriei Brăila.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae