Decizia Nr.147 din 18.03.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673⁵ alin. 1 şi art. 673⁹ din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Mona-Cezarina Marian în Dosarul nr. 20.444/300/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 624D/2013.La apelul nominal lipsesc părţile.Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că motivarea excepţiei vizează, în realitate, o omisiune de reglementare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 20.444/300/2010, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673⁵ alin. 1 şi art. 673⁹ din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Mona-Cezarina Marian într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de partaj judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 673⁵ alin. 1 din Codul de procedură sunt neconstituţionale, deoarece „nu prevăd obligaţia instanţei sesizate cu cererea de partaj judiciar a unui bun aflat în proprietate comună de a stabili pretenţiile pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii, pretenţii ce fac obiectul unor acţiuni aflate pe rolul instanţelor de judecată şi care au sau nu legătură cu bunul supus partajării sau cu proprietatea comună asupra acestuia“.De asemenea, se arată că prevederile art. 673⁹ din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece „nu prevăd obligaţia instanţei sesizate cu cererea de partaj judiciar a unui bun aflat în proprietate comună de a ţine seama, la formarea şi atribuirea loturilor, doar de construcţiile şi îmbunătăţirile făcute cu acordul proprietarilor, înainte de a se cere împărţeala, nu şi de construcţiile şi îmbunătăţirile făcute fără acordul coproprietarilor.“Se mai susţine că procedura partajului judiciar „aduce prejudicii grave intereselor coproprietarilor“, în condiţiile în care statul român este terţ faţă de raporturile juridice dintre aceştia, fără a se arăta, în concret, în ce constă neconstituţionalitatea dintre prevederile legale criticate şi dispoziţiile constituţionale invocate.Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă îşi exprimă opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, pe de o parte, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate nu indică normele constituţionale încălcate, iar pe de altă parte, critica nu vizează conţinutul concret al normei legale, ci absenţa unor reglementări. Se mai arată că textele de lege criticate prevăd în mod exemplificativ atât criteriile de formare a loturilor, în cadrul partajului judiciar, cât şi măsurile ce pot fi luate de către instanţa de judecată, fără a intra în conflict cu nicio prevedere constituţională.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că autoarea excepţiei nu formulează o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci solicită, în realitate, modificarea şi completarea prevederilor de lege criticate, în sensul reglementarii unor dispoziţii suplimentare faţă de ceea ce conţin în prezent textele legale criticate. Or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, o asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 673⁵ alin. 1 şi art. 673⁹ din Codul de procedură civilă din 1865, potrivit cărora:

– Art. 673⁵ alin. 1: „Dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii“;

– Art. 673⁹: „La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.“Deşi prevederile art. 673⁵ alin. 1 şi art. 673⁹ din Codul de procedură civilă din 1865 nu mai sunt în vigoare, fiind abrogate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra prevederilor legale criticate, dat fiind faptul că acestea continuă să îşi producă efectele juridice în cauza dedusă judecăţii, astfel încât, în acord cu jurisprudenţa Curţii (Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, Curtea urmează a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor consacrate prin Constituţie, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1), (2) şi (3) privind dreptul de proprietate privată, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate tinde la relevarea pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate, prin raportare nu la conţinutul lor normativ intrinsec, ci prin raportare la anumite sintagme care nu sunt cuprinse în acest conţinut normativ. Ca atare, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate vizează, în fapt, o omisiune de reglementare, care, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu poate fi suplinită în cadrul controlului de constituţionalitate. Mai mult, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţării“, astfel încât modificarea sau completarea normelor juridice sunt atribuţii exclusive ale forului legislativ. Prin urmare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 673⁵ alin. 1 şi art. 673⁹ din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Mona-Cezarina Marian în Dosarul nr. 20.444/300/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 18 martie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie