DECIZIE Nr.
1469 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 798 din 23 noiembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Ioan Berghezan în Dosarul nr. 3.318/1/2008 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, domnul avocat Gheorghita Mateuţ din cadrul Baroului Arad, cu
delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere
a acesteia, reluând aspectele inserate în notele scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 3.318/1/2008, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Berghezan în
dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (12) referitoare la aplicarea şi
stabilirea pedepselor numai în condiţiile legii, ale art. 73 alin. (3) lit. h)
privind includerea infracţiunilor, pedepselor şi regimului acestora în domeniul
de reglementare al legii organice, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul
părţilor la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, ale art. 11 privind Dreptul
internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 privind Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu
denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege. Astfel, prin intermediul
textului criticat este adusă o infracţiune din procedura comună într-o
procedură specială, stabilindu-i în mod nejustificat un regim discriminatoriu,
în sensul că, implicit, art. 6 din Legea nr. 78/2000 nu conţine o pedeapsă
proprie, ci face trimitere la textul din Codul penal. Această împrejurare este
de natură să conducă la discriminarea cetăţenilor chemaţi în justiţie, care
beneficiază de drepturi şi libertăţi consacrate de Constituţie, sunt egali în
faţa autorităţilor publice şi au dreptul la un proces echitabil, pentru care
justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, egală şi imparţială
pentru toţi.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face
trimitere la jurisprudenţa în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
apărătorului ales al autorului excepţiei, concluziile procurorului şi
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut: „Infracţiunile de luare
de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută
la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută
la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la
art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la critici similare.
Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 48 din 24 ianuarie 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006,
Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000, reţinând că
textul contestat „nu constituie o incriminare prin analogie, [...] ci o
legiferare a răspunderii penale printr-o normă juridică explicativă, care nu
încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală şi ale art. 7 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De
altfel, analogia, ca instituţie juridică, se plasează în sfera aplicării legii
ca argument de interpretare, şi nu în cea a procesului legislativ. Folosirea
acestei noţiuni pentru caracterizarea normei instituite de legiuitor conduce la
o contradicţie în termeni, căci analogia implică absenţa normei şi, în
consecinţă, libertatea recunoscută unei autorităţi publice - în mod excepţional
şi nu în materie penală - de a stabili ea însăşi regula după care urmează să
rezolve un caz, luând ca model o altă soluţie pronunţată într-un alt cadru
reglementat. Or, dispoziţia legală atacată prevede expres că infracţiunile
nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din Codul penal în care sunt
incriminate."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea si în cauza de fată.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Ioan Berghezan în
Dosarul nr. 3.318/1/2008 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru