DECIZIE Nr.
1467 din 10 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302 1 alin. 1 lit. c) si ale art.
306 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 881 din 17 decembrie 2009
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302, art. 3021 şi art. 306 alin. 1
şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Florin Macariu în
Dosarul nr. 14.043/245/2008'al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în ceea ce priveşte art.
302 şi art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă şi ca
neîntemeiată în ceea ce priveşte celelalte texte de lege criticate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 14.043/245/2008, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 302, art. 3021 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Florin Macariu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, întrucât recursul este conceput ca o
cale extraordinară de atac, un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în
litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele
hotărârilor pronunţate în condiţiile art. 304 din Codul de procedură civilă,
instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de
textul analizat, de cele mai multe ori din eroare, neimputabile recurentului,
îl lipseşte pe acesta de posibilitatea de a examina pe calea recursului
susţinerile întemeiate privind modul eronat prin care s-a soluţionat hotărârea
atacată. Principiul „rolului activ" îi permite judecătorului „să dea
părţilor ajutor pentru ocrotirea drepturilor şi intereselor legale, aceasta
neînsemnând că se creează o situaţie favorabilă uneia dintre părţi în
dezavantajul celeilalte, instanţa dând ajutor ambelor părţi şi asigurând ideea
de simetrie în ceea ce priveşte poziţia lor procesuală". Se face referire
şi la deciziile Curţii Constituţionale nr. 176/2005 şi nr. 737/2008.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
dispoziţiile legale criticate fiind în concordanţă cu normele constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 3021 alin. 1 lit. b), c) şi d) şi alin. 2,
precum şi cele ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302
şi art. 3021 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă este
inadmisibilă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
dispoziţiile art. 302, art. 3021 şi art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul
de procedură civilă. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei, precum şi
a considerentelor încheierii de sesizare rezultă că se critică dispoziţiile
art. 3021 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă. Referirea la celelalte texte din aceIaşi cod este realizată
ca temei al raţionamentului pe care autorul îşi fundamentează criticile, adică
cel reţinut în considerentele deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a
constatat că „dispoziţiile art. 302 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale în partea care prevede «sub sancţiunea nulităţii»" (Decizia
nr. 737 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 562 din 25 iulie 2008), respectiv că dispoziţiile art. 3021
alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în ceea ce
priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în
cuprinsul cererii de recurs „numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori,
pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul
persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi
contul bancar", precum şi - dacă recurentul locuieşte în străinătate -
„domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările
privind procesul" (Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). De
altfel, în cauză excepţia a fost invocată în contextul în care instanţa a
invocat, din oficiu, excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivarea în
termen, autorul excepţiei având calitatea de recurent.
Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) şi ale
art. 306 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:
-Art. 3021: „Cererea de recurs va
cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni:
[...] c) motivele de nelegalitate pe care se
întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor
fi depuse printr-un memoriu separat;";
- Art. 306 alin. 1 şi 2: „Recursul este nul dacă nu
a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2.
Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din
oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere
părţilor."
Autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor
constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul
liber la justiţie, art. 24 - Dreptul la apărare şi art. 129 - Folosirea
căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a pronunţat asupra unor critici
similare, de exemplu prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006. Cu acel
prilej, Curtea a statuat că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi
referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează
prin art. 129 şi art. 126 alin. (2) că exercitarea căilor de atac împotriva
hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege,
adică potrivit normelor de procedură. Din aceste prevederi constituţionale
rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în
care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac. In
acest sens, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul
poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie
să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune,
competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de aceIaşi
gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau
principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. Tot astfel, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, în cazul Beles şi alţii contra Cehiei din
12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal, din
care dreptul de acces constituie un aspect, nu este absolut şi se
pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile
de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din
partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de
apreciere.
De asemenea, referindu-se la condiţia de admisibilitate
a recursului prevăzută de art. 3021 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedură civilă, prin Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, Curtea a
constatat că, „dincolo de semnificaţia esenţială a acestor menţiuni pentru buna
administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea
reglementării criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din
Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea are posibilitatea să
complinească omisiunea lor până la prima zi de înfăţişare, în cererea de apel
şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia că dispoziţiile
legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de
referinţă".
Cele statuate anterior de Curte îşi păstrează
valabilitatea, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei menţionate.
In ceea ce priveşte considerentele care au fundamentat
soluţiile de admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate pronunţate de
Curtea Constituţională prin deciziile nr. 176/2005 şi nr. 737/2008, Curtea constată
că acestea vizează aspecte specifice modului de reglementare a normelor
constatate cu acele prilejuri ca fiind neconstituţionale, care nu se regăsesc
în cazul normelor ce fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3021 alin. 1 lit. c) şi ale art. 306 alin. 1 şi 2
din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Florin Macariu în Dosarul
nr. 14.043/245/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 noiembrie
2009.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta