Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, teza „Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti", excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 280/64/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 202D/2016.2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Filofteia Ciobanu. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că, la dosar, autoarea excepţiei a depus cereri prealabile prin care solicită Curţii Constituţionale următoarele: să ceară de la Comisia Europeană şi de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene puncte de vedere şi date efective în sensul dacă cetăţenii vreunui stat membru sunt condiţionaţi în accesul la justiţie de instituirea unei competenţe teritoriale exclusive a unei instanţe care se află departe de domiciliul reclamantului şi dacă în celelalte state membre ale Uniunii Europene autorităţile permit tăierea curentului electric pentru consum casnic; să ceară de la organizaţiile de revoluţionari, Frontului Salvării Naţionale constituit, un punct de vedere în sensul dacă au avut ca ideal pe acela ca autorităţile să tolereze ca cetăţenilor români să li se întrerupă curentul electric pentru consumul casnic în locuinţă.4. Având cuvântul, autoarea excepţiei Filofteia Ciobanu solicită admiterea acestor cereri, în conţinutul lor integral, precizând că a motivat în drept aceste cereri prin invocarea Directivei 2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice şi de abrogare a Directivei 2003/54/CE şi a Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, care defineşte „consumatorul vulnerabil financiar".5. Având cuvântul asupra cererilor prealabile formulate de autoarea excepţiei, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestora.6. Curtea respinge aceste cereri prealabile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Curtea Constituţională nu administrează probe, iar datele solicitate de autoarea excepţiei nu sunt relevante în analiza constituţionalităţii textului de lege criticat.7. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea solicită admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că instituirea unei competenţe exclusive a Curţii de Apel Bucureşti aduce prejudicii consumatorului vulnerabil financiar, ceea ce contravine Directivei 2009/72/CE şi Legii nr. 123/2012 care a transpus această directivă. Or, potrivit directivei, cel vătămat trebuie să aibă acces facil la o instanţă de judecată, pe lângă obligaţia existenţei unei proceduri administrative rapide, ceea ce în România nu există. Aşadar, instituirea competenţei Curţii de Apel Bucureşti încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi art. 21 privind accesul liber la justiţie, iar faptul că instanţa apreciază că există posibilitatea judecării în lipsă sau a trimiterii actelor prin poştă reprezintă o ofensă la adresa consumatorului vulnerabil financiar. În final, precizează că, prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, Curtea Constituţională nu a declarat neconstituţională teza criticată în prezenta cauză.8. Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a acesteia, deoarece dispoziţiile de lege criticate reprezintă norme de procedură, iar legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, precum instituirea competenţei exclusive a Curţii de Apel Bucureşti, la fel cum a procedat, spre exemplu, şi în cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii sau al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:9. Prin Încheierea din 4 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 280/64/2014 (transmisă Curţii Constituţionale la data de 11 februarie 2016), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, teza „Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti". Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Filofteia Ciobanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unor decizii şi ordine ale preşedintelui Agenţiei Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie, deoarece stabilesc competenţa teritorială a Curţii de Apel Bucureşti pentru atacarea ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei. Or, competenţa de soluţionare a cererii în contencios administrativ ar trebui să aparţină curţii de apel de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi art. 11 din Codul de procedură civilă. În acest sens arată că art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă dispune imperativ că, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, orice dispoziţie contrară, chiar cuprinsă în legi speciale, se abrogă. În consecinţă, începând cu data de 15 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti nu mai are competenţa prevăzută de art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007.11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, stabilirea unei competenţe teritoriale exclusive în favoarea unei instanţe din Bucureşti nefiind de natură să afecteze accesul liber la justiţie al reclamantului, în condiţiile în care normele de procedură oferă garanţii pentru exercitarea acestui acces prin instituirea, de exemplu, a posibilităţii depunerii acţiunii prin poştă sau e-mail, prin posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, prin dreptul de a primi toate actele de procedură întreprinse de partea adversă, prin posibilitatea de a solicita efectuarea sau expedierea prin poştă de copii de pe actele din dosar, prin posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar sub forma achitării onorariului de avocat în situaţia în care cheltuielile procesului (inclusiv cele de deplasare) influenţează semnificativ starea materială a reclamantului etc.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 şi nr. 115 din 6 martie 2014.14. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, deoarece, prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, Curtea a declarat neconstituţionale prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (7) teza „Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti" din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, modificată şi completată prin art. I pct. 1 şi 2 din Legea nr. 160/2012 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 3 octombrie 2012, dispoziţii care au următorul conţinut: „Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate." Prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 8 mai 2015, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care se stabileşte un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, sunt neconstituţionale. Având în vedere acestea, precum şi motivarea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate din prezenta cauză, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (7) teza referitoare la competenţa Curţii de Apel Bucureşti din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 136 din 10 martie 2015, precitată, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care se stabileşte un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, sunt neconstituţionale. La paragrafele 17 şi 18 ale acestei decizii, Curtea a reţinut că textul art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 nu face distincţie între actele administrative cu caracter individual sau cu caracter normativ, ambele categorii de acte fiind supuse aceluiaşi termen de decădere de 30 de zile pentru a putea fi atacate pe calea contenciosului administrativ. Actele administrative cu caracter normativ vor scăpa controlului judecătoresc, întrucât, după expirarea termenului de 30 de zile, împotriva acestora nu se va mai putea exercita nicio acţiune directă, deoarece, în virtutea principiului specialia generalibus derogant, nu pot fi aplicate prevederile legii generale în condiţiile existenţei unei legi speciale care fixează expres un anumit termen. Prin urmare, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate introduc o derogare de la principiul constituţional al controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, prin stabilirea termenului de 30 de zile pentru contestarea actelor administrative cu caracter normativ, fără ca această excepţie să fie expres prevăzută de art. 126 alin. (6) din Constituţie.20. În prezenta cauză însă, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate critică teza referitoare la competenţa Curţii de Apel Bucureşti, prevăzută de dispoziţiile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007, întrucât, în opinia sa, competenţa de soluţionare a cererii în contencios administrativ ar trebui să aparţină curţii de apel de la domiciliul reclamantului, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar nu Curţii de Apel Bucureşti. Cu privire la această critică, Curtea reţine că stabilirea, prin textul de lege criticat, a competenţei materiale speciale a Curţii de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea acţiunilor împotriva ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, nu este de natură să afecteze accesul liber la justiţie al reclamantului. În conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească anumite competenţe speciale, fără ca prin aceasta să încalce, de plano, dreptul la un proces echitabil.21. De altfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a stabilit că instituirea unor condiţii procedurale pentru exercitarea dreptului de sesizare a instanţei nu echivalează cu încălcarea art. 21 din Constituţie, referitor la accesul liber la justiţie. S-a reţinut, astfel, că stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului de acces liber la justiţie. Mai mult, Curtea a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, exemplu fiind Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunţată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, s-a arătat că accesul liber la justiţie implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa dreptului.22. Referitor la invocarea faptului că, pentru reclamantul care are domiciliul în altă localitate, este îngrădit accesul la justiţie prin stabilirea competenţei speciale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, deoarece normele de procedură oferă garanţii pentru exercitarea accesului la justiţie prin instituirea, de exemplu, a posibilităţii depunerii cererii de chemare în judecată prin poştă, curier, fax sau prin poştă electronică, prin comunicarea către reclamant a întâmpinării, prin posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, prin posibilitatea de a solicita efectuarea sau expedierea prin poştă de copii de pe actele din dosar etc. Astfel, Curtea constată că instituirea competenţei materiale speciale în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, pentru soluţionarea acţiunilor împotriva ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, competenţă prevăzută de textul de lege criticat, nu poate fi considerată drept o negare a efectivităţii dreptului de acces la justiţie, ci aceasta constituie o expresie a obligativităţii exercitării drepturilor şi libertăţilor cu bună-credinţă, în limitele instituite de lege.23. Curtea observă că, şi în alte materii, legiuitorul a instituit competenţa materială specială a Curţii de Apel Bucureşti, de exemplu, prin dispoziţiile art. 19 alin. (7) din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, care prevăd că deciziile adoptate de Consiliul Concurenţei în plen vor putea fi atacate în procedura de contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti sau prin dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, potrivit cărora „Orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al C.N.V.M. de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti."24. Pentru aceleaşi considerente, Curtea constată că şi critica de neconstituţionalitate invocată prin raportare la art. 1 alin. (3) din Constituţie privind statul de drept este neîntemeiată.25. În final, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită Curţii Constituţionale să constate că, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, dispoziţiile de lege criticate nu mai pot fi aplicate, deoarece, potrivit art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012, „La data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă se abrogă: [...] k) orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale"; or, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, „Reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului." Cu privire la această solicitare, Curtea constată că nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci vizează o pretinsă neconcordanţă între anumite prevederi de lege. Or, potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, fiind neconstituţionale prevederile actelor care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 280/64/2014 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (7) teza referitoare la competenţa Curţii de Apel Bucureşti din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 14 martie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean