DECIZIE Nr. 146 din 25 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin.
2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 416 din 10 mai 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila,
exceptie ridicata de Octavian Vasile Sandulache si Luminita Gabriela Sandulache
in Dosarul nr. 1.051/C/2003 al Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textele de lege
criticate reprezinta norme tranzitorii si nu contravin prevederilor
constitutionale referitoare la principiile neretroactivitatii si accesului
liber la justitie. Se apreciaza ca dreptul de exercitare a cailor de atac este
fixat de legea in vigoare la data pronuntarii hotararilor atacate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr.
1.051/C/2003, Tribunalul Vrancea - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II
alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind
modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de
Octavian Vasile Sandulache si Luminita Gabriela Sandulache.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, desi, in
conformitate cu dispozitiile art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003, tribunalul nu mai este decat instanta de fond, el
functioneaza ca instanta de apel, dupa legea anterioara. Astfel, se constata ca
legea veche ultraactiveaza in ceea ce priveste competenta si caile de atac, in
asa fel incat se ajunge la functionarea concomitenta a instantelor
judecatoresti dupa doua legi distincte si contradictorii.
Se apreciaza ca ultraactivitatea legii vechi, sub aspectul termenelor si
cailor de atac, fata de momentul de pronuntare a hotararii, este
neconstitutionala, discriminatorie, inechitabila si impiedica accesul liber la
justitie, respectiv la caile de atac. Acest lucru se datoreaza faptului ca
hotararile pronuntate sub legea veche sunt supuse apelului si recursului la
instantele teritoriale, care sunt supuse influentelor si presiunilor locale,
ceea ce noile reguli de competenta instituite de Codul de procedura civila
evita, prin instituirea recursului in competenta unica a Inaltei Curti de
Casatie si Justitie.
Se mai arata ca restrangerea exercitiului unor libertati sau drepturi nu
poate fi impusa decat prin lege, iar restrangerea prevazuta in art. II alin. 2
si 3 opereaza ca efect al unei ordonante de urgenta neaprobate prin lege. Mai
mult, se apreciaza ca stabilirea competentei instantelor si a procedurii de
judecata prin ordonanta atrage neconstitutionalitatea integrala a Ordonantei de
urgenta a Guvernului nr. 58/2003, deoarece legea de functionare a instantelor
de judecata, prin care se stabilesc competenta si procedura de judecata, nu
poate fi decat organica, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie,
republicata. Pe de alta parte, in conformitate cu art. 124 din Legea
fundamentala, justitia se infaptuieste in numele legii, iar judecatorii sunt
independenti si se supun numai legii, prin aceasta intelegandu-se numai legile
organice sau ordinare, iar nu si ordonantele Guvernului.
Tribunalul Vrancea - Sectia civila retine ca, in speta, instanta a fost
investita inainte de intrarea in vigoare a Ordonantei de urgenta a Guvernului
nr. 58/2003, astfel incat aceasta este competenta sa solutioneze cauza in baza
dispozitiilor tranzitorii prevazute la art. II din ordonanta, care nu vin in
contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie, republicata, ci,
dimpotriva, sunt de acord cu principiul neretroactivitatii legii.
Se arata ca nu se incalca nici art. 124 si 126 din Constitutie,
republicata, deoarece instantele care au fost investite continua sa judece
cauzele aflate pe rol, nefiind vorba despre instante extraordinare.
Prin urmare, instanta judecatoreasca apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de
procedura civila este nefondata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
Avocatul Poporului apreciaza ca din insasi formularea art. II alin. 2 si 3
din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 rezulta faptul ca dispozitia
legala respecta principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Se arata
in acest sens ca dreptul la exercitarea cailor de atac este fixat de legea in
vigoare in momentul pronuntarii hotararii judecatoresti. Astfel, nici o cale de
atac nu poate rezulta dintr-o lege posterioara, dupa cum nici o cale de atac
existenta in momentul pronuntarii nu poate fi desfiintata fara retroactivitate
de catre o lege posterioara, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai
favorabile.
In ceea ce priveste faptul ca prevederile legale criticate au fost
stabilite prin ordonanta de urgenta si nu prin lege, incalcandu-se astfel art.
124 alin. (1) si art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, se arata ca
prin notiunea de lege prevazuta de textele constitutionale trebuie sa se
inteleaga si ordonantele de urgenta emise in domeniul legii organice, asa cum este
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, adoptata in temeiul art. 115
alin. (4) din Constitutie, republicata.
In consecinta, dispozitiile art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura
civila sunt considerate ca fiind constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. II alin. 2
si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003. Textul legal criticat are
urmatorul continut:
- Art. II alin. 2 si 3: "Procesele in curs de judecata la data
schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate
de acele instante. In caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozitiile
prezentei ordonante de urgenta privitoare la competenta sunt aplicabile.
Hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a prezentei ordonante
de urgenta raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub
care au fost pronuntate".
De asemenea, autorii exceptiei invoca si neconstitutionalitatea extrinseca
a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003.
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (2), art. 53,
art. 124, art. 126 alin. (2) si art. 129 din Constitutia Romaniei republicata,
care au urmatorul continut:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia
legii penale sau contraventionale mai favorabile."
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
- Art. 21 alin. (2): "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui
drept."
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor
si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea
consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate
democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere
existentei dreptului sau a libertatii."
- Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
- Art. 126 alin. (2): "Competenta instantelor judecatoresti si
procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege."
- Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate
si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit
principiului neretroactivitatii legilor, o lege devine obligatorie numai dupa
publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ea ramanand in
vigoare pana la aparitia unei alte legi care o abroga in mod explicit sau
implicit. A decide ca prin dispozitiile sale legea noua ar putea desfiinta sau
modifica situatii juridice anterioare, constituite prin efectul actelor
normative care nu mai sunt in vigoare, ar insemna sa se incalce principiul
constitutional al neretroactivitatii legii. Legea noua este insa aplicabila de
indata tuturor situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor
stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de
situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi.
Raportand cele aratate cu titlu principial la textul de lege dedus controlului,
Curtea constata ca, intrucat procesele in curs de judecata la data schimbarii
competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele
instante, iar hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a prezentei
ordonante de urgenta raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de
legea sub care au fost pronuntate, norma da expresie principiului
neretroactivitatii, ceea ce impune concluzia ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata.
Referitor la critica potrivit careia art. II alin. 2 si 3 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 58/2003 incalca prevederile art. 16 alin. (1) si (2)
din Constitutie, republicata, Curtea constata ca, in masura in care
reglementarea dedusa controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia
prevazuta in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe considerente
arbitrare, critica cu un atare obiect nu este intemeiata.
In ceea ce priveste notiunea de "lege" utilizata in Constitutie,
in art. 124, potrivit caruia justitia se infaptuieste in numele legii, iar
judecatorii sunt independenti si se supun numai legii, Curtea retine ca aceasta
are in vedere un sens larg, ce acopera ansamblul dispozitiilor normative
cuprinse in Legea fundamentala si actele normative ce formeaza dreptul intern.
Astfel, conceptul de "lege" are mai multe intelesuri in functie
de distinctia ce opereaza intre criteriul formal sau organic si cel material.
Potrivit primului criteriu, legea se caracterizeaza ca fiind un act al
autoritatii legiuitoare, ea identificandu-se prin organul chemat sa o adopte si
prin procedura ce trebuie respectata in acest scop. Aceasta concluzie rezulta
din coroborarea dispozitiilor art. 61 alin. (1) teza a doua din Constitutie,
republicata, conform carora "Parlamentul este [...] unica autoritate
legiuitoare a tarii", cu prevederile art. 76, 77 si 78, potrivit carora
legea adoptata de Parlament este supusa promulgarii de catre Presedintele
Romaniei si intra in vigoare la trei zile dupa publicarea ei in Monitorul Oficial
al Romaniei, Partea I, daca in continutul sau nu este prevazuta o alta data
ulterioara. Criteriul material are in vedere continutul reglementarii,
definindu-se in considerarea obiectului normei, respectiv a naturii relatiilor
sociale reglementate.
In ceea ce priveste ordonantele Guvernului, Curtea retine ca, elaborand
astfel de acte normative, organul administrativ exercita o competenta prin
atribuire care, prin natura ei, intra in sfera de competenta legislativa a
Parlamentului. Prin urmare, ordonanta nu reprezinta o lege in sens formal, ci
un act administrativ de domeniul legii, asimilat acesteia prin efectele pe care
le produce, respectand sub acest aspect criteriul material.
In consecinta, intrucat un act juridic normativ, in general, se defineste
atat prin forma, cat si prin continut, legea in sens larg, deci cuprinzand si
actele asimilate, este rezultatul combinarii criteriului formal cu cel
material.
Pe de alta parte, Curtea observa ca delegarea legislativa a Guvernului de a
emite ordonante poate opera in temeiul Constitutiei, potrivit art. 115 alin.
(4), in cazul ordonantelor de urgenta sau in temeiul legii de abilitare
adoptate cu respectarea alin. (1) al aceluiasi articol. In jurisprudenta sa,
Curtea Constitutionala a statuat ca interdictia reglementarii de catre Guvern
in domeniul legii organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate in
baza unei legi speciale de abilitare, aceasta interdictie decurgand direct din
textul constitutional. O asemenea limitare nu este prevazuta insa de alin. (4)
al art. 115 din Constitutie, republicata, referitor la ordonantele de urgenta,
care nu reprezinta o varietate a ordonantei emise in temeiul unei legi speciale
de abilitare, ci reprezinta un act normativ adoptat de Guvern, in temeiul unei prevederi
constitutionale, care permite Guvernului, sub controlul strict al
Parlamentului, sa faca fata unor situatii extraordinare a caror reglementare nu
poate fi amanata.
Asa fiind, pentru argumentele aratate in prealabil, Curtea nu poate retine
critica de neconstitutionalitate potrivit careia modificarea si completarea
Codului de procedura civila prin ordonanta de urgenta ar aduce atingere
dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 124, 126 si 129.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2, 3, al
art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. II alin. 2
si 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si
completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Octavian Vasile
Sandulache si Luminita Gabriela Sandulache in Dosarul nr. 1.051/C/2003 al
Tribunalului Vrancea - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu