DECIZIE Nr.
1458 din 9 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr.
176/2010 privind integritatea în exercitarea functiilor si demnitatilor
publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind
înfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate,
precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 58 din 24 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Acsinte
Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr.
176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor
publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate,
precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie
ridicată de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal răspunde consilierul juridic Dragoş
Vaida, pentru Agenţia Naţională de Integritate, cu delegaţie depusă în şedinţa
publică, lipsă fiind autorul excepţiei de neconstituţionalitate, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 36 din Legea nr.
176/2010, considerând necesară o rectificare a obiectului excepţiei. Depune
note scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 19.955/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
„art. 39 pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi
funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate". Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Raluca Demetra Ciotaru într-o
cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de
contravenţie emis de către Agenţia Naţională de Integritate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că pct. 29 al art. 39 din
Legea nr. 144/2007 include în categoria persoanelor care au obligaţia
declarării averii şi persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii publici,
inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul
tuturor instituţiilor publice, ceea ce ar presupune faptul că această obligaţie
incumbă tuturor salariaţilor instituţiilor publice. Or, această dispoziţie de
lege excedează cadrului pentru care a fost adoptată Legea nr. 144/2007 şi
obiectului său de reglementare. Subiectul reglementării prevăzute de Legea nr.
144/2007 îl reprezintă persoanele care ocupă funcţii sau demnităţi publice,
categorie în care nu pot fi incluşi toţi salariaţii instituţiilor publice decât
în mod discriminatoriu şi cu încălcarea principiului egalităţii în faţa legii.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată, întrucât, în stabilirea categoriilor de persoane cărora le revine
obligaţia de a depune declaraţia de avere şi interese, legiuitorul a avut în
vedere atât calitatea destinatarilor actului normativ, cât şi importanţa
funcţiilor deţinute de aceştia. Prin instituirea acestei obligaţii în sarcina
personalului încadrat într-o instituţie publică centrală nu se creează o
situaţie de discriminare în raport cu membrii personalului altei instituţii
publice, întrucât problema încălcării principiului egalităţii de tratament se
poate pune doar în situaţii similare. De asemenea, textul de lege criticat nu
contravine nici prevederilor art. 53 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii
prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 39 pct. 34
din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea
Agenţiei Naţionale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007. Din notele scrise
ale autorului excepţiei se observă că, în realitate,
acesta critică dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 29 din lege, dispoziţii al
căror conţinut este şi redat în înscrisul prin care se invocă excepţia de
neconstituţionalitate.
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr.
144/2007 a fost republicată - în temeiul art. II din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2007 - în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535
din 3 august 2009, dispoziţiile art. 39 alin. (1) pct. 29 devenind dispoziţiile
art. 41 alin. (1) pct. 29, cu următorul cuprins: „(1) Următoarele categorii
de persoane au obligaţia declarării averii şi a intereselor: [...] 29.
persoanele cu funcţii de conducere şi de control, precum şi funcţionarii
publici, inclusiv cei cu statut special, care îşi desfăşoară activitatea în
cadrul tuturor autorităţilor publice centrale ori locale sau, după caz, în
cadrul tuturor instituţiilor publice;".
Ulterior acestei republicări, ca urmare a Deciziei
Curţii Constituţionale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost adoptată Legea nr.
176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor
publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate,
precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2
septembrie 2010, care, prin art. 33 pct. 16, abrogă
dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 144/2007.
Insă, din examinarea prevederilor Legii nr. 176/2010
Curtea observă că soluţia legislativă cuprinsă în dispoziţiile art. 41 alin.
(1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007 a fost preluată în cuprinsul prevederilor
art. 1 alin. (1) pct. 31 din această lege, care au următorul conţinut: „Dispoziţiile
prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligaţia
declarării averii şi a intereselor: [..] 31. persoanele cu funcţii de conducere
şi de control, precum şi funcţionarii publici, inclusiv cei cu statut special,
care îşi desfăşoară activitatea în cadrul tuturor autorităţilor publice
centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituţiilor
publice;".
Potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr.
III/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9
noiembrie 1995, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de
neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală
supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra
constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă
soluţia legislativă din legea modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea
dinaintea modificării.
Având în vedere acestea, precum şi faptul că soluţia
legislativă prevăzută de art. 41 alin. (1) pct. 29 din Legea nr. 144/2007 a
fost preluată tale quale de art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr. 176/2010, obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă aceste din urmă dispoziţii de
lege.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4
alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni şi ale art. 53 privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, prin Decizia nr. 1.082 din 8 septembrie 2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 659 din 3 octombrie 2009, s-a pronunţat asupra dispoziţiilor
art. 41 alin. (1) pct. 34 din Legea nr. 144/2007 privind înfiinţarea,
organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, însă sub
aspectul unor critici asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.
Cu acel prilej, Curtea a statuat că reglementarea
criticată nu conţine dispoziţii discriminatorii în sensul art. 4 alin. (2) şi
art. 16 din Constituţie, ci se aplică în egală măsură tuturor persoanelor
aflate în situaţia prevăzută de norma legală. Obligaţia instituită prin această
reglementare este justificată de necesitatea prevenirii faptelor de corupţie de
către anumite categorii de personal individualizate de legiuitor şi nu poate fi
caracterizată ca o restrângere a exerciţiului drepturilor sau al unor libertăţi
consacrate în Constituţie.
Curtea a mai reţinut că soluţia legislativă criticată
este pe deplin justificată, legiuitorul fiind liber să instituie obligaţii
suplimentare în sarcina acelui personal care desfăşoară o activitate de o
anumită natură şi importanţă.
Intrucât nu există elemente noi, de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii, considerentele şi soluţia deciziei menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la dispoziţiile art. 53 din Legea
fundamentală, Curtea observă că nu ne aflăm în ipoteza restrângerii
exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi prin dispoziţiile de lege
criticate şi, prin urmare, această normă constituţională nu este aplicabilă în
cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) pct. 31 din Legea nr.
176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor
publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind
înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate,
precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie
ridicată de Raluca Demetra Ciotaru în Dosarul nr. 19.955/299/2008 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean