DECIZIE Nr.
1453 din 4 noiembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si art. 13 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 23 din 11 ianuarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltân -judecător
Tudorel Toader -judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Sabin Ilieşi în Dosarul nr. 3.316/112/2009 al Tribunalului
Bistriţa-Năsăud - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la
jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 mai 2010, pronunţată în Dosarul
nr. 3.316/112/2009, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
6 şi art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi
sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Sabin Ilieşi.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate afectează
prevederile fundamentale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil, art. 23 alin. (11) şi (12) referitoare la libertatea
individuală, art. 73 alin. (3) lit. h) referitoare la domeniul de reglementare
prin lege organică, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea,
imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, art. 11 referitoare la Dreptul
internaţional şi dreptul intern şi art. 20 referitoare la Tratatele
internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 referitoare
la Dreptul la un proces echitabil şi art. 7 cu denumirea marginală Nicio
pedeapsă fără lege din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece este adusă din procedura comună o
infracţiune prevăzută de Codul penal într-o procedură specială, stabilindu-i în
mod nejustificat un regim juridic discriminator, în sensul că nu conţine o
pedeapsă proprie, ci face trimitere la norma generală, cu consecinţa directă a
afectării drepturilor constituţionale menţionate.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 6 şi art. 13 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,
descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 6: „Infracţiunile de luare de mită - prevăzută
la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din
Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256
din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din
Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.";
- Art. 13: „Fapta persoanei care îndeplineşte o
funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în
cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori
autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri
sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5
ani."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 23
alin. (11) şi (12) referitoare la libertatea individuală, art. 73 alin. (3)
lit. h) referitoare la domeniul de reglementare prin lege organică, art. 124
alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei,
art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern şi art.
20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum
şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 7 cu
denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia
de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au
mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel,
cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 48 din 24 ianuarie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 21 februarie 2006, a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
6 din Legea nr. 78/2000, statuând de principiu că „reglementarea care formează
obiectul excepţiei nu constituie o incriminare prin analogie, aşa cum greşit
susţin autorii acesteia, ci o legiferare a răspunderii penale printr-o normă
juridică explicativă, care nu încalcă prevederile art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală şi ale art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale. De altfel, analogia, ca instituţie juridică, se
plasează în sfera aplicării legii ca argument de interpretare, şi nu în cea a
procesului legislativ. Folosirea acestei noţiuni pentru caracterizarea normei
instituite de legiuitor conduce la o contradicţie în termeni, căci analogia
implică absenţa normei şi, în consecinţă, libertatea recunoscută unei
autorităţi publice - în mod excepţional şi nu în materie penală - de a stabili
ea însăşi regula după care urmează să rezolve un caz, luând ca model o altă
soluţie pronunţată într-un alt cadru reglementat. Or, dispoziţia legală atacată
prevede expres că infracţiunile nominalizate se pedepsesc potrivit textelor din
Codul penal în care sunt incriminate.
Curtea a mai constatat că nu poate primi susţinerea
potrivit căreia dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 78/2000 ar încălca celelalte
principii constituţionale invocate, deoarece din textul legii nu rezultă vreo
restrângere în sensul reclamat de autorul excepţiei."
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă,
inclusiv cu privire la dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 78/2000.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 şi art. 13 din Legea nr. 78/2000
pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie
ridicată de Sabin Ilieşi în Dosarul nr. 3.316/112/2009 al Tribunalului
Bistriţa-Năsăud - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 noiembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru