DECIZIE   Nr. 1450 din 4 noiembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 65 din 26 ianuarie 2011

Augustin Zegrean                  - presedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecator

Acsinte Gaspar                     -judecator

Petre Lazaroiu                       -judecator

Mircea Stefan Minea             -judecator

Iulia Antoanella Motoc          -judecator

Ion Predescu                         -judecator

Puskas Valentin Zoltan         -judecator

Tudorel Toader                      -judecator

Ioana Marilena Chiorean      - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din

Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Ion Mircioaga în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinita.

Cauza fiind în stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neîntemeiata.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 29 martie 2010, pronuntata în Dosarul nr. 238/272/2009, Tribunalul Hunedoara - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala  cu  exceptia  de  neconstitutionalitate  a  prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul sau, „respectiv prevederilor art. 867 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002". Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de petentul Ion Mircioaga într-o cauza având ca obiect solutionarea recursului împotriva Sentintei civile nr. 387 din 27 aprilie 2009 a Judecatoriei Orastie prin care i s-a respins plângerea civila privind anularea unui proces-verbal de contraventie.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul exceptiei precizeaza ca prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui retinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organica si ale art. 115 alin. (1) privind legea speciala de abilitare a Guvernului, precum si celor ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. In acest sens, arata ca textele de lege criticate instituie vinovatia contraventionala, prin folosirea notiunii de „contravenient" si prin faptul ca sarcina probei în procedura judiciara contraventionala de drept comun apartine petentului si încalca astfel prezumtia de nevinovatie. Dispozitiile criticate instituie prezumtia legala absoluta privind legalitatea procesului-verbai de constatare si sanctionare a contraventiei, stabilind în sarcina contravenientului rasturnarea acestei prezumtii pentru a-si dovedi nevinovatia, si nicidecum în sarcina celui care a stabilit vinovatia.

Totodata, sustine ca sunt încalcate si prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) si ale art. 115 alin. (1) din Constitutie, deoarece materia contraventionala apartine domeniului contenciosului administrativ, reglementat exclusiv prin lege organica, având în vedere „raporturile stabilite între cetatean si autoritatile publice prin acte administrative, iar nu raporturi constatate unilateral, ca un liber arbitru, de un organ constatator, de al carui subiectivism depinde masura prezumtivei încalcari a conduitei prescrise printr-un act normativ".

Tribunalul Hunedoara - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neîntemeiata, invocând în acest sens jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, si anume deciziile nr. 659/2009, nr. 608/2009,  nr. 1.333/2009, nr. 1.324/2009 si nr. 559/2008.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si ordonanta în ansamblul sau, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele criticate punctual fac parte din cap. II al ordonantei, intitulat „Constatarea contraventiei", cap. III, intitulat „Aplicarea sanctiunilor contraventionale", si cap. IV, intitulat „Caile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbai de contraventie, conditiile de întocmire a acestuia si sanctiunea aplicabila în cazul lipsei unor mentiuni, precum si solutionarea cailor de atac.

Totodata, potrivit încheierii de sesizare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate îl constituie si prevederile „art. 867 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002". Din examinarea continutului notelor scrise prin care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate rezulta ca, în realitate, obiect al exceptiei îl constituie prevederile art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar indicarea „art. 867 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice" în dispozitivul încheierii de sesizare ca obiect al exceptiei se datoreaza unei greseli materiale.

Prevederile art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 au urmatorul continut: „Incalcarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infractiuni, constituie contraventie si se sanctioneaza cu avertisment ori cu amenda ca sanctiune principala si, dupa caz, cu una dintre sanctiunile contraventionale complementare prevazute la art. 96 alin. (2)."

Autorul exceptiei considera ca dispozitiile de lege mentionate încalca dispozitiile constitutionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (8) privind unele drepturi ale celui retinut sau arestat, ale art. 73 alin. (3) lit. k) privind reglementarea contenciosului administrativ prin lege organica si ale art. 115 alin. (1) privind legea speciala de abilitare a Guvernului, precum si ale art. 6 paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care garanteaza prezumtia de nevinovatie.

Examinând exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca s-a pronuntat în numeroase cazuri asupra constitutionalitatii prevederilor criticate, sub aspectul unor critici asemanatoare celor formulate în prezenta cauza.

Astfel, prin Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie 2009, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1)si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1)si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul sau, precum si a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de acelasi autor ca si cel din prezentul dosar, Ion Mircioaga.

Cu acel prilej Curtea a reiterat jurisprudenta sa constanta în materia Ordonantei Guvernului nr. 2/2001, potrivit careia utilizarea de catre legiuitor a notiunii de „contravenient" nu are semnificatia înfrângerii prezumtiei de nevinovatie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constitutie. De asemenea, Curtea a statuat ca din procedura de solutionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire si sanctionare a contraventiei nu rezulta rasturnarea sarcinii probei, ci, mai degraba, exercitarea dreptului la aparare.

Referitor la obligatia contravenientului de a-si dovedi nevinovatia în legatura cu fapta retinuta în sarcina sa de catre organul constatator, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, retinând cu acel prilej ca procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei se bucura de prezumtia de legalitate, însa, atunci când este formulata o plângere împotriva acestuia, este contestata chiar prezumtia de care se bucura. In acest caz, instanta de judecata competenta va administra probele prevazute de lege, necesare în vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sa îsi demonstreze propria nevinovatie, revenind instantei de judecata obligatia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii si aflarii adevarului. Chiar daca art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispozitiile Codului de procedura civila, instantele de judecata nu pot face aplicarea stricta a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contra, chiar ele trebuie sa manifeste un rol activ pentru aflarea adevarului, din moment ce contraventia intra sub incidenta art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate sustine rasturnarea sarcinii probei.

Intrucât criticile de neconstitutionalitate privesc, în esenta, aceleasi aspecte si având în vedere ca nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele deciziilor mentionate îsi pastreaza valabilitatea si în cauza de fata.

Referitor la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, Curtea constata ca autorul acesteia nu a formulat critici de neconstitutionalitate distincte fata de cele referitoare la prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001. Or, instanta de contencios constitutional nu se poate substitui autorului exceptiei sub aspectul motivarii acesteia, astfel ca, având în vedere si prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora „Sesizarile trebuie facute în forma scrisa si motivate", urmeaza sa respinga ca inadmisibila exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 95 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, exceptie ridicata de Ion Mircioaga în Dosarul nr. 238/272/2009 al Tribunalului Hunedoara - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal.

2. Respinge, ca neîntemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) si (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) si (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor si a ordonantei în ansamblul sau, exceptie ridicata de acelasi autor în acelasi dosar.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata în sedinta publica din data de 4 noiembrie 2010.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean